SECRETELE BIBLIEI

Gabriel Baicu

Citește fragmente din această carte online!

Click here!

GENEZA

Slider
Monday, 17 September 2018 15:05

Introducere (3)

Written by
Rate this item
(0 votes)

V.T. ne spune că Dumnezeu a omorât prin Potop 99,99% din populația globului la aceea dată, inclusiv copii nevinovați și aceasta s-ar fi întâmplat cu toate că după acel eveniment lumea ar fi fost și mai rea decât înainte. Această imagine nu se potrivește cu ceea ce ne-a spus Isus (Iisus) despre Tatăl ceresc, care este perfect și care își iubește dușmanii. Cum ar putea Isus (Iisus) să fie Același cu Dumnezeu din V.T., dacă în textele veterotestamentare Dumnezeu nu doar că își urăște așa zișii dușmani dar îi și distruge? Unde se află perfecțiunea și dragostea de dușmani a lui Dumnezeu, din epoca veterotestamentară? Dacă Dumnezeu rămâne mereu Același, dacă El nu se schimbă, cum se pot explica diferențe așa de mari între imaginea Lui din V.T. și cea din N.T. Ceva este în neregulă. (Matei 5; 48)

  Dacă Potopul ar fi făcut lumea mai bună, ne-am fi putut îndoi poate de mijlocul folosit în acest scop dar Biblia ne spune că lumea a devenit și mai rea, a se vedea povestea despre Sodoma și Gomora, care ni se spune că s-a întâmplat după Potop. Cu ce scop ar fi ucis Dumnezeu atâția oameni și animale dacă în loc ca lumea să devină mai bună ar fi devenit mai rea? Dacă ar fi săvârșit o astfel de acțiune, Dumnezeu ar fi dovedit o cruzime fără margini și cu totul nejustificată deoarece motivația nu a fost asanarea morală a omenirii.    Există o explicație mult mai concludentă. Potopul este un mit și nu o realitate și Dumnezeu nu a săvârșit în practică acel genocid și Biblia nu prezintă un eveniment care s-a întâmplat în fapt ci o legendă. Datorită unor asemenea absurdități Biblia nu poate să fie considerată Cuvântul care nu greșește a lui Dumnezeu, ci doar o colecție de texte mai vechi sau mai noi, din care unele sunt foarte problematice.

Mulți oameni nu cred în Dumnezeu deoarece El este descris în mod greșit de către instituțiile bisericești, care se bazează pe o citire literală a Bibliei. Pentru oamenii care au un interes real în cunoaștere și știință, imaginea lui Dumnezeu, așa cum este prezentată de V.T., este un obstacol de netrecut în calea apropierii de El.

Este foarte important să încetăm să mai susținem cu aplomb retoric că Biblia este Cuvântul inspirat a lui Dumnezeu, în toate textele sale, chiar dacă fiecare din noi am observat anumite discrepanțe în scrierile ei. Dacă continuăm să promovăm această falsă prezumție persistăm în a alimenta o imagine greșită despre El. Creștinismul nu poate să fie slujit de cât de adevăr și de aceea o atitudine de închinare față de doctrine și dogme false, bazate pe mituri sau legende, nu reprezintă închinarea în fața lui Dumnezeu ci în fața minciunii.

Nu trebuie să apărăm credința creștină și nici o altă credință prin promovarea unor doctrine greșite care în final fac mai mult rău decât bine celor care le asumă. Cel mai sigur instrument prin care Satan duce în eroare lumea sunt dogmele și doctrinele false cărora li se aplică eticheta de sfințenie. Cei mulți oameni evită să analizeze critic scrierile declarate sfinte de către instituțiile bisericești sau afirmațiile unor oameni etichetați ca sfinți. În același timp, adevărul are o forță irezistibilă și iese până la urmă la lumină și cei care îl respectă și îl promovează vor fi luminați de el. Isus (Iisus) ne-a spus că vom cunoaște adevărul și adevărul ne va face liberi (Ioan 8; 32)

În numele adevărului care eliberează am încercat să analizeze cu obiectivitate textele biblice care vorbesc despre creație și Potop și am speranța că mulți credincioși se vor elibera de povara dogmelor și doctrinelor instituțiilor bisericești, care de cele mai multe ori îi conduc pe un drum greșit.

Dumnezeu nu este așa cum îl prezintă cele mai multe doctrine și dogme creștine care se bazează pe o interpretare literala a Bibliei ci este Acela care se prezintă chiar El în conștiințele noastre și care ne educă ca un Părinte ajutându-ne să conștientizăm greșelile  pe care le-am făcut și ne motivează să nu le mai repetăm. Dumnezeu nu „locuiește” în clădiri făcute de mâini omenești ci în mințile celor credincioși și celor credincioase, omul fiind templul Duhului Sfânt. (Corinteni 6; 19)

Mi-aș fi dorit foarte mult ca Biblia să poată să reprezinte, pentru mine și pentru ceilalți credincioși și credincioase, un argument solid pentru credința noastră, dar din nefericire nu este cazul. Cu toate acestea, în N.T. găsim și unele texte care sunt scrise de persoane care au avut o relație personală cu Dumnezeu și de aceea acele scrieri au o valoare spirituală, dar pentru înțelegerea lor profundă este nevoie de aceeași legătură strânsă cu El, pe care au avut-o și scriitorii lor.

Lumea nu poate să fie salvată cu minciuni, cu legende sau prin mitologie. Mai presus de orice, se cuvine a recunoaște că oricât de dureros ar fi adevărul este mai bun decât orice altceva și o operație chirurgicală reușită poate să vindece un bolnav. Analiza primelor 11 capitole ale Bibliei din prezenta lucrare este o astfel de operație chirurgicală pe acele texte biblice care au transformat credința creștină într-un bolnav.

Vreau să afirm răspicat, prezentul studiu nu este nicidecum un atac îndreptat împotriva Bibliei sau un demers anticreștin deoarece criticile justificate pe care le cuprinde afectează, în mod egal, toate cele trei religii monoteiste care susțin că Adam și Eva au existat în realitate. Dacă Adam și Eva sunt doar personaje legendare, așa cum cred că multe persoane se vor convinge până la sfârșitul acestei lucrări, atunci Iudaismul, Creștinismul și Islamul, în egală măsură, se bazează în ofertele lor spirituale pe mitologie și nu pe fapte dovedite științific și lucrul acesta diminuează mult valoarea lor de adevăr.

Prezenta analiză încearcă să răspundă deci la o problemă fundamentală. Ce fel de modificări apar în conținutul unei credințe personale în Dumnezeu atunci când cineva este obligat să admită, prin puterea dovezilor care i se pun în față, că primele 11 capitole din cartea Facerea nu reprezintă fapte reale și nu sunt inspirate de Dumnezeu? În opinia mea, răspunsul la această întrebare poate fi obținut prin compararea lipsei de argumente pentru facticitatea primelor 11 capitole ale Bibliei cu cele mai importante doctrine ale credinței creștine care sunt bazate pe existența lui Adam și Eva.

Lipsa de argumente pentru existența reală a lui Adam și Eva este asociată cu multe contradicții și absurdități și lucrul acesta se poate dovedi fără tăgadă, din primele 11 capitole ale cărții Facerea. Concluzia că Adam și Eva nu au fost personaje istorice reale, ci numai eroi legendari, nu poate să lase fundamentele doctrinale și dogmatice ale teismului clasic neatinse, dimpotrivă generează importante consecințe teologice.

Nu ajunge doar să crezi în ceva, contează și conținutul acelei credințe, adică ce crezi concret despre lucrurile în care crezi. Această regulă se aplică și credinței în Dumnezeu. Ce credem despre Dumnezeu, despre caracterul Său și despre acțiunile Sale? În V.T. ni se cere să credem niște enormități care se pun în sarcina lui Dumnezeu și atunci când avem credință în El ne este greu să credem sincer că El ar fi săvârșit astfel de atrocități.

Concluziile care se degajă din acest studiu vor afecta în mod inevitabil nu doar atitudinea individuală a fiecărui credincios și credincioasă creștină în legătură cu religia sa dar va clătina de asemenea pilonii dogmatici ai credinței creștine instituționale. Ca un punct de vedere personal, consider că această dinamică este mai degrabă pozitivă, indiferent cât este de inconfortabilă. O credință care se bazează pe cât mai multe informații cu putință este o credință puternică, nu este una slabă. De exemplu, recunoașterea faptului că pământul se învârte în jurul soarelui nu a desființat credința creștină, care susținea altceva, în ciuda unei rezistențe extraordinare în fața adevărului, din partea liderilor bisericilor instituționale. Fundamentele credinței creștine sunt mult mai puternice decât atât și absorbția acestui adevăr științific a permis progresul general al umanității și mari realizări științifice, în toate domeniile.   

Datorită progresul științific și tehnologic, călătoriile sunt ușurate și distanțele sunt scurtate, intervențiile medicale sunt mult mai eficiente, comunicațiile dintre oameni sunt mult mai bune decât în trecut, media vieții este mai mare, standardul general de trai, cel puțin în anumite zone geografice, este incomparabil mai bun decât înainte, circulația informației este mai rapidă și așa mai departe. Acceptarea adevărului în legătură cu dinamica soarelui și a pământului a fost un pas necesar către acest progres general. Continuarea unei aderențe încăpățânate și impunere forțată asupra societății, de către instituția bisericească, a modelului lui Ptolemeu, care s-a dovedit a fi greșit, ar fi făcut imposibilă promovarea științelor.

Toate aceste realizări au facilitat chiar și transmiterea mesajului creștin în întreaga lume și au permis ca el să ajungă în cele mai îndepărtate locuri de pe pământ. Oricine poate în zilele noastre să găsească materiale valoroase despre Creștinism pe Internet.  Cu alte cuvinte, toată lumea inclusiv Creștinii beneficiază mai mult de pe urma dezvoltării științifice decât ar fi obținut în urma promovării ignoranței. Oare nu a cerut Isus (Iisus) ca învățătura creștină să fie dusă până la marginile pământului? Mesajul lui Isus (Iisus) călătorește în întreaga lume purtat de misionarii creștini, mai repede ca înainte datorită dezvoltării științei și tehnologiei. 

Mulți pași mai trebuie să fie făcuți pentru a aduce împreună religia și știința și sunt convins că îmbunătățirea acestei relații le va consolida pe amândouă. Numai încercând să înțeleagă adevărul faptic al originii universului și umanității cineva poate să aibă o bază sănătoasă pentru înțelegerea lumii.

După o profundă transformare este posibil ca multe doctrine creștine să fie foarte diferite decât cele pe care le cunoaștem astăzi, dar fiecare dintre noi va fi mai aproape de adevărul după care tinde. De fapt, Creștinismul este deja foarte diferit acum decât cu câteva sute de ani în urmă și este mai puțin fanatizat și de aceea mult mai tolerant și civilizat în comparație cu aceea perioadă. Nu se mai văd tribunalele inchizitoriale, rugurile, vânătorile de vrăjitoare și războaiele religioase.

Mulți oameni cred în Dumnezeu pentru creșterea lor spirituală și nu pentru idealul fals al transformării credinței lor religioase într-o ideologie universală impusă cu forța asupra societății. Încercarea de a impune o credință religioasă asupra cuiva, independent de convingerile personale ale acelei persoane, este o agresiune morală, care descalifică complet susținătorii acelei religii din punctul de vedere al moralității lor.

Toleranța și civilizația nu trebuie să fie considerate ca fiind slăbiciuni ale religiei creștine, deoarece în „ecuația” creștină există doi termeni, Dumnezeu și omul. Respectul pentru Dumnezeu implică considerație pentru om. Afirmația că îl iubim pe Dumnezeu dublată de disprețul față de ființele umane, pentru motivul că au moștenit de la Adam și Eva o natură păcătoasă, nu are nici un sens.

Ființele umane sunt cea mai importantă parte a realității de pe pământ, singurele capabile să îl înțeleagă și să îl iubească pe El. Trebuie să înțelegem mai profund și să respectăm motivele oamenilor în legătura cu credința și atunci când oamenii îl acceptă pe Dumnezeu dar și atunci când îl resping. Anumiți oameni pot avea motive serioase pentru a respinge posibilitatea existenței lui Dumnezeu și aceste motive pot să îi oprească să aibă credință în El. Numai Dumnezeu poate judeca valoarea și importanța acestor motive în viețile lor. De fapt, în concordanță cu Biblia, credința în Dumnezeu este un dar de la El și nu oricine primește acest dar într-un mod care poate fi bine înțeles. Unii oameni refuză darul credinței din motive legate de aderența lor la o altă viziune asupra lumii decât cea propusă în cartea Facerea, în primele 11 capitole. Cu alte cuvinte, modul în care Biblia descrie creația universului și a umanității pot să fie motive foarte temeinice pentru care anumite persoane să nu creadă în Dumnezeu.

Grija față de ființele umane înseamnă, în mod automat, și respect față de Dumnezeu și știm aceasta deoarece  Isus (Iisus) i-a învățat pe discipolii Săi că dragostea față de Dumnezeu derivă din tratamentul aplicat altor oameni. Grija față de oameni se exprimă prin activitatea în serviciul lor, pentru sănătatea, siguranța, confortul, informarea lor, etc. Știința și tehnologia fac exact acest lucru la un nivel foarte înalt, în fiecare zi. Binele în societate nu vine doar din principii religioase generale, clamate de la amvoane dar nu totdeauna urmate de acțiuni practice, el vine mai degrabă din realizările științifice teoretice și practice. Aceste realizări științifice sunt tot fapte bune, similare cu cele pe care Isus (Iisus) le-a făcut pe pământ, deoarece ele sunt făcute pentru binele fiecărei persoane. Cercetarea științifică poate fi înțeleasă că o formă superioară de dragoste pentru oameni atâta vreme cât la folosește acestora să își îmbunătățească viața. Isus (Iisus) i-a vindecat pe cei bolnavi și același lucru face și medicina. De ce să lăudăm doar prima realizare și să o disprețuim pe cea de a doua? Aceasta ar dovedi inconsecvența celor care procedează în acest fel. Asistăm la un fel de „democratizare” a binelui la care au acces tot mai mulți oameni și nu doar un număr restrâns de aleși.  

În acest studiu intenționez să prezint cele mai importante contradicții care se găsesc în prima carte a Bibliei, în cartea Facerea, capitolele 1-11. Orice contradicție poate să fie o problemă pentru credința care se bazează pe Biblie. Este posibil ca cititul Bibliei să transforme pe cineva într-un credincios sau credincioasă sau într-un necredincios sau necredincioasă și din acest motiv consider că abordarea într-un mod analitic a anumitor teme biblice este foarte importantă. Există o distanță între o citire ocazională a Bibliei și o analiză profesională, motiv pentru care, o citire profesională, foarte atentă la coerența textului, poate ajuta pe oricare cititor interesat să pătrundă mai adânc în cunoașterea diferitelor aspecte prezentate, care altfel ar putea să scape atenției.

În lipsa unei citiri temeinice a textelor biblice, care se referă la creație, mulți credincioși și multe credincioase adaugă propria lor imaginație la ceea ce este scris și de aceea nu înțeleg creația exact așa cum este prezentată de Biblie ci așa cum și-o imaginează ele. În acest mod, multe persoane își imaginează creația universului în alt fel decât este prezentată de către textele Bibliei, deoarece proiectează propria lor înțelegere asupra unor narațiuni pline de contradicții. Absurditățile textelor biblice despre creație sunt așa de mari încât multă lume refuză să creadă că Biblia poate să conțină astfel de enormități și de aceea fie le trec cu vederea fie consideră că de fapt textele respective spun altceva decât spun de fapt.

Read more!

previous-page NEXT-PAGE

Read 29 times Last modified on Monday, 24 September 2018 12:17
Gabriel Baicu

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipisicing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nos exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat. Duis aute irure dolor in reprehenderit in voluptate velit esse cillum.

More in this category: « Introducere (2) Introducere (4) »

Cuprins

Read the books!

Cartea Biserica Spirituala Unica

 Gods false mirror

Contradictions in the Bible

Search

258023
Today
Yesterday
This Week
Last Week
This Month
Last Month
All days
12
130
1940
255624
4336
2836
258023

Your IP: 54.145.83.79
2018-10-20 01:55