În viziunea lui Wesley, peștii și păsările au fost cu adevărat creați din apă și omul și animalele au fost create din Pământ. În același timp, pământul și acele ape au fost create din nimic. Trebuie remarcat că Biblia ne spune că la început Dumnezeu a creat cerul și Pământul, dar nu ne spune faptul că El ar fi creat și apele, oceanul primordial. Pământul ar fi fost creat în interiorul apelor, iar acestea ar fi fost ca un obstacol în calea creației lui Dumnezeu, de aceea au trebuit să fie separate în două, pentru a se face loc cerului împreună cu toate corpurile cerești. De remarcat, însă, că Dumnezeu nu a creat oceanul primordial, ci El a luptat cu „apele” pentru a își realiza creația. La început a fost haosul simbolizat de oceanul primordial, deci nu se poate spune că în afară de Dumnezeu nu a mai fost nimic altceva.
 
 După părerea lui Wesley, și a multor altor comentatori, Dumnezeu a creat apele și Pământul din nimic, dar în cartea Facerea nu se spune acest lucru, apele nu au fost create de Dumnezeu, căci El nu putea să creeze haosul. Dumnezeu a creat ordinea și nu haosul iar cel din urmă este legat de Leviatan. Biblia ne spune ce a creat Dumnezeu la început: cerul și Pământul; dar cel din urmă se afla într-o stare de haos nu pentru că ar fi fost creat în acest fel de El, ci pentru că era acoperit în totalitate de apele care simbolizau haosul. De altfel, și cerul era acoperit de aceleași ape, deci tot ceea ce fusese creat de Dumnezeu la început a ajuns în haos din cauza apelor care invadase creația Lui.
 
 Acesta este începutul luptei dintre bine și rău din Biblie. Dumnezeu ar fi tăiat capetele lui Leviatan și ar fi separat apele în două și astfel El a continuat o creație ordonată. Acesta este mitul primordial al creației, lupta dintre Dumnezeu și Leviatan, care mai târziu a devenit Satana, și această poveste, având caracter mitologic, nu are nimic a face cu realitatea. În credința mea și a multor altora, Dumnezeu există, dar, după părea mea, El trebuie căutat în altă parte decât în primele 11 capitole ale cărții Facerea.
 
 Acesta este marele mister al lumii în care trăim, un Dumnezeu a cărei existență este ascunsă de oameni în spatele unor mituri străvechi, care nu pot avea nici o credibilitate și care este cu totul Altul decât Acela în care cred cei mai mulți oameni. Acest raport dintre existența reală a lui Dumnezeu și descoperirile reale ale științelor moderne este o mare provocare pentru cercetătorul modern al religiilor.
 
 Theophilus din Antioch a fost primul scriitor creștin care a adus argumente în favoarea doctrinei „creatio ex nihilo” pe care van Bavel o sintetizează după cum urmează:

„1) Dacă nu numai Dumnezeu dar și materia este necreată, așa cum susțin Platoniștii, Dumnezeu nu ar mai fi creator al tuturor lucrurilor și singurul Dumnezeu. 2) Dacă materia ar fi necreată și neschimbătoare, ar fi egală cu Dumnezeu neschimbător. 3) Dacă Dumnezeu a creat cosmosul din materie preexistentă, aceasta nu ar fi nimic special; deoarece ființele umane de asemenea pot produce ceva nou din materie existentă.” (ref. 21)

Astfel de argumente au părut a fi convingătoare și gânditorii creștini de mai târziu au acceptat doctrina creației din nimic care s-a stabilizat ca și doctrină creștină cu privire la creație. După cum remarca Rowan Williams, această doctrină este în miezul interpretării Sf. Augustin în legătură cu creația, deoarece are meritul de a combina o apărare simultană a transcendenței lui Dumnezeu față de lumea materială, dar în același timp conexiunea Lui cu aceasta. (ref. 22)

Augustin a dat doctrinei „creatio ex nihilo” o mai mare cuprindere și analiza lui a fost foarte profundă, în multe aspecte, dar asta nu înseamnă că a fost și conformă cu realitatea. Creația din nimic, pentru Augustin, a fost o creație făcută din materie fără formă, care l-a rândul ei a fost creată din nimic. Cu toate acestea, trebuie remarcat, că Biblia nu ne spune că Dumnezeu ar fi creat apele, ci doar că El a creat cerul și Pământul. Prin urmare, apele, în descrierea făcută de cartea Facerea, reprezintă o materie pre-existentă. Datorită acestui lucru, interpretarea lui Augustin, nu este conformă cu Biblia.

„La început a fost făcută materia confuză și fără formă pentru ca din ea să poată să fie făcute toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a identificat și format. El continuă afirmând că ‘de aceea, noi credem în mod corect că Dumnezeu a făcut toate lucrurile din nimic. Căci, deși toate lucrurile care au fost formate au fost făcute din această materie, această materie a fost făcută din absolut nimic’ …” (ref. 23)

 Părerile lui Augustin cu privire la creația din nimic sunt foarte interesante, chiar dacă nu întotdeauna corecte. Pentru Augustin, nimicul nu este o lipsă totală a oricărei existențe, ci este un principiu negativ care explică aplecarea umană către negativitate. Ființele create sunt bune, deoarece ele sunt create de Dumnezeu, dar, în același timp, ele au și o latură întunecată, deoarece această creație a fost făcută din nimic și nimicul este principiul răului. Ființa și non-ființa sunt două laturi ale realității, și în timp ce a fi este binele, a nu fi trebuie calificat în sens contrar. De aceea, „nimicul”, departe de a fi nimic în sens literal, despre care nu s-ar putea face afirmații care să aibă sens, de fapt joacă un rol crucial și indispensabil în viziunea lui Augustin despre lume, despre existența ei, despre crearea ei și despre relația ei cu Dumnezeu. Este ceea ce răspunde pentru coruptibilitatea lumii și tendința acesteia către  inexistență și continuă să își facă simțită prezența sau absența prin prezența răului în lume, o prezență care în sine este o absență. (ref. 24)
 
 Principiul creației din nimic are multe conexiuni cu alte teme asupra cărora există un acord din partea teologilor, dar nu are nici un suport nici în Biblie, nici în metafizică și nici în știință. Principiul creației din nimic, care a fost dezvoltat de gânditorii creștini, nu este ceea ce primele 2 capitole din cartea Facerea încearcă să ne spună. În Biblie, lumea creată este generată de cuvinte, care se pot transforma în obiecte materiale. Prin ce mecanisme s-au transformat cuvintele în obiecte, nu se știe. În orice caz, nimicul nu poate primi comenzi și nu se poate transforma în ceva anume, deoarece nimicul nu poate să reacționeze, nefiind nimic în el care să permită o reacție. În cartea Facerea, ni se spune că Dumnezeu a zis și că un anumit obiect s-a făcut. Obiectul, însă, nu s-a făcut singur, cineva l-a făcut. Din absolut nimic nu se poate face nimic, deci nici chiar Dumnezeu nu putea să facă lumea din nimic, deoarece acolo nu există absolut nimic din care să se poată face ceva. Dumnezeu nu putea să creeze din absolut nimic materia din care apoi să realizeze diferite obiecte, deoarece absolut nimic nu poate cauza absolut nimic. Dumnezeu a folosit pentru creație propriile Sale resurse și nu nimicul. El a fost cauza care a produs efectele, deci din El au reieșit toate obiectele create. Toate elementele necesare pentru existența universului au trebuit să fie prezente în Dumnezeu, înainte de crearea lui.
 
 Tot ceea ce există își are cauza generatoare în alt lucru existent, și nu în inexistența absolută. A spune că Dumnezeu a creat tot ceea ce există din nimic nu are nici un sens, deoarece o astfel de afirmație nu stabilește nici o relație de cauzalitate între nimic și ceea ce există. În conformitate cu filozoful grec Aristotel, există patru tipuri de cauze și acestea sunt următoarele: cauze materiale, cauze formale, cauze eficiente și cauze finale. Inexistența absolută nu poate să fie responsabilă de nici unul dintre cele patru tipuri de cauze, deci Dumnezeu nu a făcut universul din nimic. Dacă Dumnezeu este pentru creația Sa, în același timp, cauză materială, cauză formală, cauză eficientă și cauză finală, nimicul nu joacă nici un rol în creație.
 
 Energia se poate transforma în materie și materia în energie, după cum a arătat Einstein prin formula, E=mc2. Materia putea să apară din energie, dar nu se cunoaște cum a apărut energia. Citatul următor ne descrie raportul dintre materie și energie:

„Einstein a descoperit că materia și energia se pot transforma din una în cealaltă. Materia ocupă spațiu, are masă și compune cea mai mare parte din universul vizibil din jurul nostru. Energia, pe de altă parte, poate să ia multiple forme și reprezintă forța care cauzează ca lucrurile să se întâmple în univers. Cu toate acestea materia și energia sunt moduri diferite de existență pentru același lucru. Oricare dintre ele se poate converti în cealaltă. În acord cu Einstein și cu prima lege a termodinamicii, o cantitate fixă de energie și materie există în univers.” (ref. 25)

Pot oamenii să transforme energia în materie? Răspunsul este pozitiv și este conținut de următorul citat:

„Deci da, oamenii pot să producă materie. Putem să transformăm lumina în particule subatomice, dar nici cei mai buni oameni de știință nu pot crea ceva din nimic.” (ref. 26)

 În afară de energie, ce altceva se mai poate converti în materie? Un lucru se poate afirma cu siguranță. Nonexistența absolută, fără particule, fără câmpuri, fără spațiu, fără legi, fără absolut nimic nu se poate transforma în ceva existent, deoarece nu există nimic în ea, care să poată fi transformat. Nonexistența absolută este doar un concept, care niciodată nu se poate transforma în realitate. Pentru acest motiv, creația din nimic a universului este o absurditate, care nu face nici un bine credinței creștine. 
 
 Înainte de fiecare creație a Sa Dumnezeu a cerut prin cuvinte ca aceasta să fie, adică să intre în existență. Ce sunt cuvintele vorbite și cum pot ele să fie transformate în materie? Ele sunt doar sunete cu o anumită semnificație. Ele sunt simboluri, formând mesaje care sunt comunicate prin intermediul diferitelor medii. Pot cuvintele să se transforme în materie? După câte se știe, acest lucru nu este posibil. Dumnezeu nu a transformat cuvintele în materie, dar El a pus în practică idei, care s-au bazat pe propria Lui raționalitate și în acest proces El a trebuit să folosească materie și energie. A creat Dumnezeu materie și energie din absolut nimic? El nu a făcut acest lucru, deoarece nonexistența absolută nu poate să existe.
 
 În ce mod a creat Dumnezeu energie și materie nu știm, dar înainte de crearea lor a existat ceva în propria Sa Realitate care a putut să fie transformat în energie și materie. Dacă nu ar fi existat nimic în Dumnezeu care să poată să producă energie sau materie, lanțul de cauzalitate între El și universul creat ar fi  fost rupt. Cu alte cuvinte, Dumnezeu  a creat universul din ceva care de asemenea trebuie să fie infinit, la fel ca și El, și care să aparțină de propria Sa natură și respectând cu necesitate un lanț de cauzalitate. Nu se știe ce este acel ceva din care Dumnezeu ar fi creat lumea și nu avem nici un indiciu care să ne facă să înțelegem cum o Realitate spirituală se poate transforma într-o existență materială. Dacă Dumnezeu este Duh, înseamnă că El nu are o latură energetică sau materială, căci ultimele două țin de lumea materială, nu de cea spirituală. Cum se poate transforma spiritul sau informația sau conștiința în materie? Dacă am avea această cunoaștere, atunci am deține și informația necesară despre modul în care Dumnezeu ar fi putut crea lumea.
 
 Idea de spirit reprezintă conceptul fundamental al oricărei religii și nimeni nu știe ce este, care este structura sau consistența sa. În orice caz, noțiunea de spirit tinde să fie văzută ca ceva complet imaterial și total independent de materie. Dacă Dumnezeu este o Realitate pur spirituală, atunci câtă vreme nu știm ce este spiritul nu știm nici cine este El. Din punctul meu de vedere, cred că singura soluție pentru a înainta cu înțelegerea lui Dumnezeu este aceea de a echivala spiritul cu conștiința, dar din nefericire știința nu este încă în măsură să explice destul de precis legătura dintre materie, în cazul nostru, dintre creier și conștiință.
 
 Prima dată trebuie să știm ce este spiritul și apoi să ne întrebăm dacă se poate transforma spiritul în materie, ceea ce ar constitui un proces oarecum similar cu modul în care energia se poate transforma în materie. Până când omenirea va putea demonstra că acest fenomen este posibil crearea universului din nimic este doar o speculație. Cea mai mare problemă este că nimeni nu știe ce este spiritul cu toate că toată lumea folosește această noțiune fără să o înțeleagă. Acesta este gradul real de cunoaștere spirituală al omenirii, ne folosim de noțiuni cărora nu le cunoaștem înțelesul. Am inventat o întreagă lume spirituală, cu îngeri și diavoli și nimeni nu poate explica ce este spiritul, din ce este el făcut. 
 
 Dacă credem că Dumnezeu este Spirit, nu avem nici o idee despre ce poate să însemne o astfel de afirmație. Spirit și Duh înseamnă același lucru, adică sunt două noțiuni sinonime. Putem să echivalăm noțiunea de spirit cu noțiunea de informație sau cu noțiunea de conștiință, dar și acestea sunt destul de misterioase pentru nivelul actual de cunoaștere. În orice caz, această echivalare se impune dacă vrem să dăm un sens credinței în Dumnezeu. Dacă continuăm să vorbim  doar despre spirit sau duh fără să încercăm să înțelegem ce înseamnă ele, nu vom putea să dobândim niciodată cunoștințe serioase despre natura lui Dumnezeu. Lipsa acestor cunoștințe afectează negativ pe toată lumea, deoarece oamenii au nevoie nu doar credință, ci și de cunoaștere. 
 
 În conformitate cu cartea Facerea, Dumnezeu ar fi cerut pământului să producă vegetație. În același timp, pământul care este materie fără conștiință nu aude și nu este capabil să interpreteze simboluri. Ar fi mult mai rațional să considerăm că Dumnezeu ar fi pregătit pământul pentru procesul de creștere a vegetației asigurând tot ceea ce este necesar pentru ca plantele să crească.
 
 Conceptul de creație din nimic, existent în religie, dar și în știință, pentru unii cercetători, demonstrează o limită a înțelegerii umane. Este foarte greu de imaginat o existență infinită, adică o realitate care există dintotdeauna și pentru totdeauna, fără să aibă, deci, nici început și nici sfârșit. Dacă există dintotdeauna, o astfel de realitate, aceasta presupune o cauzalitate infinită, adică nu există o cauză inițială, ci există un șir nesfârșit de cauze. În acest caz, problema este că „prima” cauză nu are nici o cauză și totuși există. De fapt, nici nu există o prima cauză pentru că nu există un început, dar cum ar putea să nu fie nici un început dacă totul are nevoie de o cauză? 
 
 În același timp, creația din nimic este un principiu la fel de confuz ca și principiul eternității existenței. Cu toate acestea, nu există o altă alternativă. Din două una, ori universul a apărut din nimic, ceea ce este o aberație, ori realitatea este eternă, dar aceasta înseamnă încălcarea legilor logicii. De aceea, varianta existenței lui Dumnezeu este încă populară ca o explicație a realității, dar aceasta înseamnă o explicație supranaturală, miraculoasă care de asemenea nu ia în considerare legea cauzalității în ceea ce privește originea Lui. Dumnezeu este văzut ca o Realitate eternă, fără o cauză, dar multă lume se întreabă, dacă Dumnezeu a creat universul, pe El cine l-a creat? Răspunsul dat de apologeți este unul singur și fără explicații și anume că Dumnezeu este etern, adică nu a fost creat de nimeni, dar acesta este un articol de credință religioasă care nu are nici o explicație logică. Cu alte cuvinte, Dumnezeu pur și simplu există, nu știm cum, în ce mod.

- 13 -

Read more!

➤

 Ce se înțelege prin „cer” în contextul cărții Facerea? Această noțiune poate să aibă mai mult decât un singur înțeles și este important de văzut în ce măsură aceste înțelesuri sunt compatibile cu alte texte biblice și în primul rând cu toate textele din cartea Facerea. În prima carte a Bibliei, cerul, fără de care nici un fel de creație în spațiu cosmic nu ar fi fost posibilă, ar fi fost creat numai în ziua a doua, dar cu toate acestea aceeași Biblie ne spune că Pământul și cerul ar fi fost create încă din prima zi de creație. Creația în prima zi a cerului, înțeles ca loc ocupat de corpurile cerești, ar fi fost imposibilă, din cauza lipsei de spațiu adecvat, deoarece, în conformitate cu Biblia, spațiul era ocupat de ape. Această situație nu are nimic a face cu miracolele, ci mai degrabă cu lipsa de consecvență a relatărilor cu caracter mitologic. A crea cerul, înainte de a crea cerul, așa cum ne spune cartea Facerea că s-ar fi întâmplat, nu este o acțiune supranaturală, este o situație absurdă. Aceasta este de asemenea o contradicție evidentă care arată incompatibilitatea dintre descrierea creației universului, cuprinsă de cartea Facerea, și realitate.

„1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.” (Facerea 1; 1-5)

„6. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. 7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.” (Facerea 1; 6-8)

Oricine poate să compare cele două texte. Nu este nimic în ele, altceva decât este scris. Avem în prima zi cerul, prin care se înțelege, atmosfera Pământului, spațiul cosmic și Împărăția lui Dumnezeu cu toate că numai în ziua a doua ar fi fost creat spațiul pentru cer. Dacă aceasta nu este o contradicție atunci ce este? O astfel de absurditate nu putea să fie inspirată de Dumnezeu. Dacă ar fi inspirat Dumnezeu așa ceva, înseamnă că unele lucruri inspirate de El nu sunt adevărate. Avem de ales între două variante. În prima, lucrurile absurde și contradicțiile nu sunt inspirate de Dumnezeu, deci Biblia nu este cuvântul Lui, în toate textele ei. În a doua, Dumnezeu a inspirat lucruri absurde și contradicții pentru a induce în eroare umanitatea. Care dintre cele două variante este cea corectă? Eu cred că este mult mai realist să credem că multe texte biblice sunt rezultatul imaginației omenești decât să credem că Dumnezeu a mințit în mod deliberat omenirea.
La început, nici un fel de cer nu putea să fie creat, fără a exista spațiul pe care îl ocupă cerul. Prin urmare, cartea Facerea prezintă lucrurile greșit. Sub ape, cerul nu este ceea ce se înțelege prin acesta. Ce fel de cer se putea crea sub apele oceanului primordial? Imaginea generată de cartea Facerea, în legătură cu începutul, este haosul inițial, apele care ar fi acoperit totul, Pământul și locul pentru cer. 
 
Chiar dacă s-ar înțelege că primul verset al Bibliei este o prezentare generală a ceea ce a creat Dumnezeu, adică cerul și pământul, și apoi ni se prezintă o descriere în detaliu a celor create, totuși nu putem să evităm existența unei contradicții. Primul verset ne spune că la început Dumnezeu a creat cerul și Pământul. Aceasta ar fi trebuit să fie ordinea logică a lucrurilor. Cum putea să fie creat Pământul fără spațiul cosmic în care să existe? Este evident că fără spațiul cosmic, adică fără cer, Pământul nu ar fi avut un loc unde să existe.  Următoarele versete ne spun însă că la început Dumnezeu ar fi creat mai întâi Pământul și apoi cerul. Pământul ar fi existat încă din prima zi dar cerul numai din ziua a doua. Până să facă cerul, Dumnezeu ar fi făcut Pământul și lumina, deci cerul nu a existat încă de la început. Primul verset al Bibliei care ne spune că la început Dumnezeu a creat cerul și Pământul este imediat contrazis de următoarele versete.

Potopul lui Noe ar fi fost ca o repetiție, pe o scară mai mică, a Potopului inițial, haosul reprezentat de apele, care ar fi acoperit Pământul. Sensul mitologic al celui de al doilea Potop ar fi acela că, atunci când Dumnezeu s-a supărat pe creația Sa, El a returnat Pământul la haosul inițial din care a pornit întreaga creație. Desigur, acestea nu sunt fapte reale, ci doar imaginație mitologică.
 
 Majoritatea comentatorilor biblici înțeleg pluralul ceruri, folosit în majoritatea traducerilor Bibliei, ale cărții Facerea, ca având următoarele sensuri:

„Contrar credinței populare din Biserica contemporană, în acord cu Scripturile există nu unul, dar trei ceruri în univers create de Dumnezeu la început. (CP Facerea 1; 1). De notat că ceruri este folosit ca plural în loc de singularul cer (cu excepția KJV Bible, unde este înregistrat cu forma singulară cer, cu toate că în Textus Receptus Mss din care KJV Bible este tradus se folosește tot pluralul). Primul cer este cerul atmosferic. Aceasta este atmosfera care înconjoară suprafața Pământului – locul unde se găsesc norii (CP Facerea 1: 6-8; Psa 77: 17-18; 104: 1-3, 13). Al doilea cer este vasta întindere a spațiului cosmic deasupra atmosferei pământului unde sunt localizate soarele, luna și stelele – Firmamentul (CP Facerea 1: 14-17; 15: 5; 22: 17; Psa 19:1; 150:1; Isa 13:13). Al treilea cer, sau cerul cerurilor, este locul de reședință a lui Dumnezeu – Paradisul – unde Isus (Iisus) stă la dreapta lui Dumnezeu pe tronul din cer (CP De 10: 14; 26: 15 (A); 1Regi 8:27, 30, 39, 43, 49, 22: 19; 2Chr 6: 18; 18: 18; Ne : 6; Psa 80: 14; Isa 14: 12-14; ; 40: 22; 66: 1; Eze 1: 22-26; Amos 9: 6; Mt 5: 34; 6: 9; 7:21; Lu 23: 43; Evrei 4: 14-16; Apo 2: 7; 3: 21; 4: 1-11):” (ref. 19)  

În traducerea Ortodoxă a Bibliei este folosit singularul, cerul, iar în traducerea Cornilescu este folosit pluralul, cerurile. În traducerile din limba engleză se folosește mai ales pluralul cerurile, în afară de traducerea King James. Eu cred că traducerile în care se folosește singularul sunt la fel de defavorabile pentru coerența Bibliei ca și cele în care se folosește pluralul. De ce? Pentru că nici cerul și nici cerurile nu puteau fi create de Dumnezeu înaintea spațiului pentru cer, sau pentru ceruri, care, conform cărții Facerea, ar fi fost creat doar în ziua a doua.

Ce înseamnă pluralul cerurile? Primul cer este atmosfera Pământului. Al doilea cer este spațiul cosmic deasupra atmosferei Pământului și al treilea cer este locul de reședință a lui Dumnezeu – Paradisul. Nu există nici o șansă ca ele să fi putut exista înainte de a doua zi a creației, deci prima linie din Biblie, care ne spune că la început Dumnezeu a creat cerul, sau cerurile, și Pământul este greșită. Dacă prima linie a Bibliei este greșită, cum poate să fie restul? Există multe alte contradicții și inadvertențe în Biblie. 

John Wesley, un lider religios important din vremea sa, înțelegea cerurile, în înțelesul biblic, ca fiind cosmosul, inclusiv toate corpurile cerești. Wesley, un evident apărător al exactității Biblei, susținea implicit că toate corpurile cerești ar fi fost create înainte de a exista spațiul pentru cer, sau ceruri. Cu toate acestea, cartea Facerea, plasează crearea soarelui, a lunii și a stelelor în cea de a patra zi. Cu alte cuvinte, nici un fel de corpuri cerești nu puteau să fie create înainte de creația spațiului pentru cer și deci Wesley, în zelul său de apărător al Bibliei, a negat evidența.

Aici apare o problemă care a grevat omenirea de a lungul mileniilor. Mulți comentatori creștini au fost fie orbiți de credința lor și nu au sesizat aspecte evidente de incoerență din Biblie, fie s-au bazat pe principiul greșit că Biblia nu are cum să greșească. De ce nu putea Biblia să greșească? Pentru că ea ar fi fost inspirată de Dumnezeu. S-a pus căruța înaintea cailor, după cum se spune. În loc să se analizeze dacă Biblia putea să fie inspirată de Dumnezeu, având în vedere numărul mare de erori pe care le conține, s-a procedat invers, s-a pornit de la premisa că Biblia nu poate să greșească, dacă este inspirată de Dumnezeu. Calea adevărată, însă, este aceea de a aprecia sursa Bibliei după conținutul ei și nicidecum a judeca orice conținut al ei după premisa greșită că ea ar fi fost inspirată de Dumnezeu. Premisa de la care pleacă Biblia este una profund eronată și lucrul acesta se poate dovedi din analiza textelor ei. 

  Notele lui Wesley în legătură cu cartea Facerea 1; 1, conțin textul următor: 

„1: 1 Observația 1. Efectul produs, cerul și pământul – adică, cosmosul, incluzând întregul cadru și componența universului. Dar aceasta este doar partea vizibilă a creației despre care Moise a scris. Dar chiar și în aceasta sunt secrete care nu pot fi imaginate și nici relatate. Dar din ceea ce vedem din cer și din pământ, putem să prezumăm puterea eternă și conducerea marelui Creator. Și având în vedere, crearea noastră și locul nostru, ca oameni, să ne ocupăm de datoria noastră, ca și Creștini, care este aceea de a privi către cer și a simți pământul sub picioare.

Observația 2. Autorul și cauza acestei mari lucrări, Dumnezeu. Cuvântul în limba ebraică este Elohim, care (1) pare să însemne Dumnezeu al convenției, fiind derivat dintr-un cuvânt care înseamnă a jura. (2) Pluralitatea de persoane în Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Numele la plural a lui Dumnezeu în limba ebraică, care vorbește despre el ca fiind mai mulți, cu toate că el este unul singur, a fost pentru neamuri un miros al morții către moarte, întărindu-i în idolatria lor; dar pentru noi este un miros de viață către viață, confirmând credința noastră în doctrina Trinității, și cu toate că Vechiul Testament se referă la ea în mod neclar, este clar revelată în Noul Testament. 
 
 Observația 3. Modul în care această lucrare a fost efectuată; Dumnezeu a creat, adică, a făcut din nimic. Nu a existat nici un fel de materie pre-existentă din care a fost produs cosmosul. Peștii și păsările au fost cu adevărat produși din apă, și animalele și omul din pământ, dar pământul și apele au fost făcute din nimic. 
 
 Observația 4. Când a fost această lucrare produsă; La început – adică, la începutul timpului. Timpul a început cu producerea acestor lucruri care sunt măsurate de timp. Înainte de începerea timpului nu exista nimic decât Ființa infinită care locuiește eternitatea. Dacă întrebăm de ce Dumnezeu nu a creat cosmosul mai repede, nu facem decât să ne întunecăm gândurile cu cuvinte fără cunoaștere; căci cum ar putea fi mai devreme sau mai târziu în eternitate?” (ref. 20)
 
 Am reprodus acest citat, destul de cuprinzător, din opera lui John Wesley, deoarece este simptomatic în ceea ce privește o anumită atitudine în legătură cu înțelegerea cărții Facerea. Dacă cartea Facerea ar fi rezultatul inspirației divine ar fi impecabilă în toate detaliile sale, dar în loc de aceasta este o descriere contradictorie a creației. Este cartea în care foarte multe detalii nu se armonizează unul cu celălalt.
 
 Ce ne spune Wesley în textele sale? Noi suntem ființe umane, și pentru acest motiv nu trebuie să punem nici un fel de întrebări dificile, trebuie doar să credem. Dar oare asta înseamnă că trebuie să credem orice absurditate, doar pentru că numele lui Dumnezeu este atașat de ea? Frumusețea lui Dumnezeu și caracterul Său se văd în ordinea extraordinară a universului, dar nu și în povestirile absurde despre creație prezente în cartea Facerea.
 
 Ce înseamnă cerul în cartea Facerea capitolul 1? John Wesley nu a încercat să explice acest lucru, a trecut peste aspectele cu adevărat esențiale ca și cum nu ar fi observat nici o contradicție. Wesley a preferat să înlocuiască explicațiile necesare cerute de textele biblice cu o învățătură moralizatoare despre rolul secundar al cunoașterii în relația cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu dorea să fie cunoscut, de ce a mai trimis El revelații oamenilor? Dacă, însă, Dumnezeu dorește să se facă cunoscut oamenilor în mod real, de ce avem astfel de absurdități în Biblie? Este posibil ca Dumnezeu să nu fi revelat nimic oamenilor despre crearea universului și a omenirii, urmând ca aceștia să descopere singuri adevărul, studiind natura? În realitate, acesta pare mai degrabă să fie adevărul.
 
 Dumnezeu, așa cum ne spune apostolul Pavel, a revelat caracterul Său și atributele Sale în natură, dar toate acestea sunt contrazise de cartea Facerea. Natura este o realizare extraordinară a lui Dumnezeu, dar relatările biblice din cartea facerea pur și simplu nu au cum să fie adevărate, tocmai pentru că ele contrazic natura creată de El.  
 
 În același timp, autorii și editorii Bibliei au considerat povestirile despre creație o parte necesară a oricărei scrieri religioase. Aproape toate religiile conțin crearea lumii, începuturile universului, și în unele cazuri, sfârșitul creației. Cum putea o religie importantă, cum este tradiția ebraică, să nu conțină și crearea universului? Ar fi fost foarte greu de construit o religie credibilă fără fundația dată de narațiunile privitoare la creație. În concordanță cu această logică, avem în Biblie narațiuni cu privire la creația universului care sunt contradictorii și lipsite de sens și care sunt considerate a fi inspirate de Dumnezeu, dar care sunt doar o creație umană.
 
 Dacă cineva consideră despre cartea Facerea că este prea originală pentru a putea fi considerată o creație umană, eu îi răspund că este prea naivă și contradictorie pentru a fi divină. Imaginația umană nu este prea săracă pentru a fi capabilă să inventeze povestiri ca cele din cartea Facerea.
 
 Descrierea creației universului și a umanității din cartea Facerea trebuie văzută în contextul extins al religiilor lumii. Este o explicație mitologică a existenței universului. Aceste descrieri ale creației au fost cerute de natura umană curioasă și de nevoia de a stabili un sistem de credințe religioase și ele nu au fost trimise de Dumnezeu din cer.
 
 Câteva lucruri ar trebui să fie spuse și despre Paradisul lui Dumnezeu și creația sa. În conformitate cu cartea Facerea, Dumnezeu a creat mai întâi cerurile și Pământul, deci El și-ar fi creat prima dată Împărăția Lui. Pentru ca Dumnezeu să existe El avea nevoie de propriul Său spațiu și acel spațiu trebuia să fie de asemenea etern, necreat, deoarece El nu putea să își creeze propriul Său spațiu fiind situat în afara spațiului. Nu există nimic în afara spațiului care să aibă o existență fizică, obiectivă, și situarea lui Dumnezeu în afara spațiului și timpului, de către unii comentatori biblici, înseamnă de fapt anihilarea posibilității existenței Lui. Dacă admitem că Dumnezeu este etern, atunci, în mod necesar, trebuie să acceptăm că și spațiul în care există El este de asemenea etern. Prin urmare, Dumnezeu nu putea crea universul din nimic, deoarece cel puțin spațiu ar fi trebuit să fie etern, la fel ca și El. Ipoteza existenței lui Dumnezeu deasupra oricărui spațiu și timp este o absurditate.

- 11 -

Read more!

➤