Există un text biblic în Iov 38, 4-7 în care se atribuie anumite cuvinte lui Dumnezeu și care ne amintesc de oceanul primordial din care ar fi fost eliberat teritoriul locuibil pentru oameni. În acel text, Dumnezeu întreabă în ce sunt scufundate temeliile Pământului? Asemenea cuvinte nu puteau să fie spuse de Dumnezeu, deoarece Pământul nu are nici un fel de temelie sau fundație pe care să stea nemișcat. În același timp, asemenea temelii care sunt scufundate în ape ne duc cu gândul la oceanul primordial din care ar fi fost scos uscatul locuibil.

În conformitate cu Biblia, la început totul s-ar fi aflat scufundat în ape, fără atmosferă terestră, fără soare sau lună, fără stele, și foarte important, fără cer. Este o eroare, când cineva încearcă să își imagineze Pământul, așa cum ar fi fost la început, după ceea ce știm în prezent, adică o planetă sferică, acoperită de ape. Mai degrabă, după descrierea cărții Facerea, cineva ar trebui să vizualizeze mental haosul, adică tot cerul acoperit de ape, inclusiv Pământul, care ar fi fost la început doar o masă informă de materie. O foarte interesantă imagine a începutului este descrisă de cartea Facerea. Pe de o parte, îl avem pe Dumnezeu, și pe de altă parte, avem un ocean imens, care a înghițit chiar și cerul. Trebuie notat că cerul ar fi fost creat numai în ziua a doua și fără cer descrierea începutului pe care o face Biblia reprezintă o situație imposibilă, lumină fără cer și fără soare, și dimineață și seară fără cer și fără soare.

„1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. 6. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. 7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. 9. Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.” (Facerea 1; 1-9)

În versetul 1 ni se spune ce a făcut Dumnezeu și în următoarele versete ni se spune cum a făcut acele lucruri. Este de remarcat că, atunci când se referă la Pământ, Biblia nu ne spune că ar fi fost creat de la început ca o planetă, ci se referă la modul cum Dumnezeu a eliberat un spațiu locuibil pentru oameni prin separarea apelor și crearea uscatului. Atunci când Dumnezeu a creat cerul și pământul prin pământ nu se înțelege planeta Pământ, ci uscatul care a permis existența umană. La început Dumnezeu ar fi creat cerul și pământul, adică uscatul, dintr-o materie deja existentă despre care Biblia nu ne spune că ar fi creat-o El. Ca să încurce foarte tare lucrurile, scriitorul sau scriitorii mitului creației din cartea Facerea 1, au introdus un element nou care contrazice versetul 1. La început Dumnezeu a creat lumina zilei, adică aceea care generează dimineața și seara, nu a creat cerul și pământul, după cum scrie în versetul 1. Numai după ce a creat lumina, ar fi creat Dumnezeu cerul și apoi uscatul, prin separarea apelor de pe Pământ. Deci Biblia ne spune în versetul 1 ce ar fi creat Dumnezeu la început, și în versetul 2 și următoarele contrazice ceea ce afirmă în versetul 1.   

De la Dumnezeu Atotputernic, Creatorul universului, ne-am fi așteptat la o altă ordine a creației, o ordine rațională nu una haotică. Chiar dacă, în conformitate cu Biblia, ordinea ar fi fost creată din haos, totuși nu există nici un motiv pentru care haosul să existe în chiar textele biblice și cu toate astea el există. Prezentarea creației, făcută de narațiunile biblice, este una total haotică și probabil acesta este motivul pentru care mulți credincioși nu sesizează absurdul, ei și ele pur și simplu nu înțeleg exact ce spune Biblia despre creație și de aceea textele respective sunt preluate ca un fel de formulă sacră și nu ca o descriere realistă. Numai când ajungem să înțelegem cu adevărat ce spune Biblia despre creație, atunci este probabil să ne apuce groaza că am putut vreodată să credem asemenea absurdități. 

Cum ar fi putut Dumnezeu să creeze soarele, sursa luminii zilei, din prima zi de creație, dacă cerul, locul unde se află soarele, nu ar fi fost încă creat? În cartea Facerea, lumina zilei a fost creată în prima zi și soarele a fost creat doar în ziua a patra. Nu a existat nici un loc pentru soare în prima zi, nu a existat cerul, în descrierea biblică a creației. Cum a putut lumina zilei să fie creată în ziua întâia, fără cer, care a fost creat doar în ziua a doua, și cum a fost posibilă existența primei dimineți și a primei seri? O dimineață și o seară sub ape ar fi fost o situație imposibilă, contrar a ceea ce susține cartea Facerea. Întreaga poveste este un amestec incredibil de detalii cu caracter mitologic.   

Mulți vorbesc despre un proiect inteligent, după care a fost creat universul, dar acest proiect inteligent nu se poate referi la descrierea biblică a creației, care nu este de loc inteligentă. Un proiect inteligent exclude situații imposibile. Lumina zilei sub ape, înainte de crearea cerului, o dimineață și o seară fără cer și fără soare, și pământul o planetă singulară scufundată sub ape nu este de loc un proiect inteligent, este un proiect absurd și naiv. Un proiect cu mult mai inteligent pare a fi generarea universului dintr-o singularitate de densitate și temperatură maxime care a expandat și a devenit universul nostru. Teoria unui Big bang inițial poate explica mult mai inteligent apariția universului, deoarece este expresia unui lanț inteligent de evenimente. Pe lângă aceasta, teoria științifică a începutului universului se bazează pe observația directă a urmelor unor evenimente care s-au petrecut în trecut în cosmos și pe studierea altora care se petrec în zilele noastre.

Privitor la crearea Pământului, așa cum este descrisă de Biblie, se pot lua în considerare două variante de analiză. Prima este aceea în care considerăm că primele capitole ale Bibliei nu descriu creația planetei Pământ, ci doar creația uscatului, care a fost eliberat de Dumnezeu din mijlocul apelor, și a doua este cea în care prin creația pământului se înțelege chiar crearea planetei Pământ. Este foarte probabil ca descrierea conținută de Biblie să se refere la prima variantă, nu la cea de a doua, dar eu le voi lua în considerare pe amândouă.

Comentatorul și observatorul contradicțiilor Bibliei Steven DiMattei ne spune următoarele în articolul său cu privire la creație:

„Multă confuzie și eroare, în spatele părerilor moderne despre crearea pământului din nimic apar nu doar din cauza neînțelegerii cărții Facerea 1:2 și a lipsei de cunoaștere cu privire la credințele și concepțiile despre lume, condiționate cultural, ale autorului lor, dar și din impresia după care cuvântul ebraic folosit pentru pământ (eretz) înseamnă planeta pământ. Textul și contextul lui cultural nu suportă această presupunere modernă. Mai degrabă, ceea ce se spune că este creat este uscatul purtător de viață, pământul de sub picioarele noastre, format din pământul primordial, nedefinit și dezolat. Deci, în acord cu credințele și ideile reprezentate în acest text străvechi, nu există crearea planetei pământ care să fie imaginată aici! O astfel de idee ar fi fost de neconceput pentru autorul textului în contextul cultural în care acesta l-a scris.” (ref. 31)  

Această interpretare rezolvă multe din problemele legate de crearea Pământului ca o planetă unică în univers, dacă considerăm că Biblia ne spune că planeta Pământ a fost creată înaintea creării cosmosului. Această ipotetică creație a Pământului înaintea cosmosului este atât de absurdă încât interpretarea, mai precisă, dată de Steven DiMattei, se impune, cu toate că nu rezolvă problema de fond. În Biblie ni se spune că mai întâi a fost creat Pământul, fie ca și teritoriu uscat locuibil, fie ca și o planetă, și numai după aceea a fost creat cosmosul.

În oricare variantă am analiza crearea pământului cea mai importantă problemă rămâne ordinea creației. Chiar dacă, în intenția scriitorului, pământul a fost înțeles ca un teritoriu uscat și locuibil și nu ca o planetă, totuși acesta nu ar fi putut să fie creat înaintea întregului cosmos. Separarea Pământului de crearea cosmosului, care conform Bibliei ar fi fost realizată doar în ziua a patra, este o absurditate. Putem să observăm direct și știința demonstrează că Pământul este o parte dintr-o realitate mult mai mare, care este cosmosul și cele două se află în strânsă conexiune.

Aceeași dinamică și aceleași legi care coordonează întregul univers conduce și planeta Pământ. Universul și Pământul au apărut în același proces de geneză într-o anumită ordine care se poate explica rațional. În urma evenimentului numit Big bang a apărut materia, prima condiție pentru apariția planetei Pământ. În raport cu vechimea universului, 13,7 miliarde de ani, Pământul este „tânăr” fiind evaluat la aproximativ 4,5 miliarde de ani. Universul și Pământul sunt legate între ele ca întregul cu una din părțile lui, ele au apărut în același proces de formare. Separarea dintre ele pe care o realizează cartea Facerea este un non-sens și ca întotdeauna Biblia pune efectele înaintea cauzelor dovedind că scriitori textelor biblice despre creație nu au știut nimic despre modul cum funcționează universul. Ei au pus lumina zilei înaintea cerului și a soarelui și Pământul înaintea cosmosului.

Fără univers, Pământul nu poate să existe, deoarece planeta noastră este rezultatul modului cum a evoluat universul. Pământul este rezultatul dinamicii universului care l-a generat, din toate punctele de vedere, de exemplu, ca formă și consistență materială. Cosmosul nu a fost creat, în ziua a patra, după nevoile Pământului, după cum ne spune Biblia, și planeta noastră nu este decât o minusculă parte dintr-un univers uriaș. A plasa crearea Pământului înainte de apariția universului, așa cum face cartea Facerea, este o situație irațională și inexactă. Aceasta este o altă contradicție dintre Biblie și realitate.

Planeta Pământ și plantele și animalele care se află pe ea nu puteau să apară înaintea stelelor, așa cum pretinde cartea Facerea că s-ar fi întâmplat, deoarece oamenii, animalele și plantele conțin elemente care nu se puteau forma decât în interiorul unor stele. Deci apariția plantelor înaintea stelelor, așa cum ne prezintă Biblia că s-ar fi întâmplat, nu este altceva decât o mare absurditate conținută de textele biblice.

„12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia. 14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.” (Facerea 1; 12-19) 

Multe elemente materiale care se găsesc pe Pământ au fost produse în stele și după explozia unora dintre ele aceste elemente au ajuns și pe planeta noastră. Inițial, cosmosul a fost constituit doar din hidrogen, apoi și din heliu, deci toate elementele grele s-au constituit în interiorul stelelor. De aceea, pentru ca pe Pământ să poată exista viața, care înglobează și elemente grele, a fost nevoie ca o parte din prima generație de stele să explodeze și să trimită în univers aceste elemente. Această idee a fost lansată inițial de Carl Sagan care a folosit faimoasa formulă „suntem făcuți din praf de stele”. (ref. 32) Următorul citat explică mai detaliat această idee:

„Afirmația lui sintetizează faptul că atomii de carbon, nitrogen și oxigen din corpurile noastre, precum și atomii celorlalte elemente grele, au fost creați în generații anterioare de stele cu peste 4.5 miliarde în urmă. Deoarece oamenii și animalele și de asemenea o bună parte din materie pe Pământ toate conțin aceste elemente, noi suntem în mod literal făcuți din substanța stelelor, a spus Chris Impey, profesor de astronomie la Universitatea din Arizona.” (ref. 33)

După cum a observat în mod competent Chris Impey „toată materia care conține carbon a fost produsă inițial în stele”. (ref. 34) Plantele sunt constituite din materie organică și ele folosesc CO2 pentru nutriția lor. Plantele, care în conformitate cu Biblia ar fi fost create în ziua a treia, nu puteau trăi fără CO2, deci ele nu ar fi putut supraviețui fără nu element esențial al nutriției lor înainte de crearea stelelor, în ziua a patra.

După cum se poate presupune, stelele nu au explodat chiar în ziua când au fost create. Chiar dacă prin absurd am admite așa ceva, oricum materialele pe care ele le-ar fi trimis în spațiu cosmic nu ajungeau pe Pământ în câteva zile, ci într-o lungă perioadă de timp, deci ar fi fost prea târziu pentru a deveni componente ale animalelor marine și ale păsărilor, despre care Biblia zice că au fost create în ziua a cincea.
 

- 15 -

Read more!

➤

 Ce se înțelege prin „cer” în contextul cărții Facerea? Această noțiune poate să aibă mai mult decât un singur înțeles și este important de văzut în ce măsură aceste înțelesuri sunt compatibile cu alte texte biblice și în primul rând cu toate textele din cartea Facerea. În prima carte a Bibliei, cerul, fără de care nici un fel de creație în spațiu cosmic nu ar fi fost posibilă, ar fi fost creat numai în ziua a doua, dar cu toate acestea aceeași Biblie ne spune că Pământul și cerul ar fi fost create încă din prima zi de creație. Creația în prima zi a cerului, înțeles ca loc ocupat de corpurile cerești, ar fi fost imposibilă, din cauza lipsei de spațiu adecvat, deoarece, în conformitate cu Biblia, spațiul era ocupat de ape. Această situație nu are nimic a face cu miracolele, ci mai degrabă cu lipsa de consecvență a relatărilor cu caracter mitologic. A crea cerul, înainte de a crea cerul, așa cum ne spune cartea Facerea că s-ar fi întâmplat, nu este o acțiune supranaturală, este o situație absurdă. Aceasta este de asemenea o contradicție evidentă care arată incompatibilitatea dintre descrierea creației universului, cuprinsă de cartea Facerea, și realitate.

„1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.” (Facerea 1; 1-5)

„6. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. 7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.” (Facerea 1; 6-8)

Oricine poate să compare cele două texte. Nu este nimic în ele, altceva decât este scris. Avem în prima zi cerul, prin care se înțelege, atmosfera Pământului, spațiul cosmic și Împărăția lui Dumnezeu cu toate că numai în ziua a doua ar fi fost creat spațiul pentru cer. Dacă aceasta nu este o contradicție atunci ce este? O astfel de absurditate nu putea să fie inspirată de Dumnezeu. Dacă ar fi inspirat Dumnezeu așa ceva, înseamnă că unele lucruri inspirate de El nu sunt adevărate. Avem de ales între două variante. În prima, lucrurile absurde și contradicțiile nu sunt inspirate de Dumnezeu, deci Biblia nu este cuvântul Lui, în toate textele ei. În a doua, Dumnezeu a inspirat lucruri absurde și contradicții pentru a induce în eroare umanitatea. Care dintre cele două variante este cea corectă? Eu cred că este mult mai realist să credem că multe texte biblice sunt rezultatul imaginației omenești decât să credem că Dumnezeu a mințit în mod deliberat omenirea.
La început, nici un fel de cer nu putea să fie creat, fără a exista spațiul pe care îl ocupă cerul. Prin urmare, cartea Facerea prezintă lucrurile greșit. Sub ape, cerul nu este ceea ce se înțelege prin acesta. Ce fel de cer se putea crea sub apele oceanului primordial? Imaginea generată de cartea Facerea, în legătură cu începutul, este haosul inițial, apele care ar fi acoperit totul, Pământul și locul pentru cer. 
 
Chiar dacă s-ar înțelege că primul verset al Bibliei este o prezentare generală a ceea ce a creat Dumnezeu, adică cerul și pământul, și apoi ni se prezintă o descriere în detaliu a celor create, totuși nu putem să evităm existența unei contradicții. Primul verset ne spune că la început Dumnezeu a creat cerul și Pământul. Aceasta ar fi trebuit să fie ordinea logică a lucrurilor. Cum putea să fie creat Pământul fără spațiul cosmic în care să existe? Este evident că fără spațiul cosmic, adică fără cer, Pământul nu ar fi avut un loc unde să existe.  Următoarele versete ne spun însă că la început Dumnezeu ar fi creat mai întâi Pământul și apoi cerul. Pământul ar fi existat încă din prima zi dar cerul numai din ziua a doua. Până să facă cerul, Dumnezeu ar fi făcut Pământul și lumina, deci cerul nu a existat încă de la început. Primul verset al Bibliei care ne spune că la început Dumnezeu a creat cerul și Pământul este imediat contrazis de următoarele versete.

Potopul lui Noe ar fi fost ca o repetiție, pe o scară mai mică, a Potopului inițial, haosul reprezentat de apele, care ar fi acoperit Pământul. Sensul mitologic al celui de al doilea Potop ar fi acela că, atunci când Dumnezeu s-a supărat pe creația Sa, El a returnat Pământul la haosul inițial din care a pornit întreaga creație. Desigur, acestea nu sunt fapte reale, ci doar imaginație mitologică.
 
 Majoritatea comentatorilor biblici înțeleg pluralul ceruri, folosit în majoritatea traducerilor Bibliei, ale cărții Facerea, ca având următoarele sensuri:

„Contrar credinței populare din Biserica contemporană, în acord cu Scripturile există nu unul, dar trei ceruri în univers create de Dumnezeu la început. (CP Facerea 1; 1). De notat că ceruri este folosit ca plural în loc de singularul cer (cu excepția KJV Bible, unde este înregistrat cu forma singulară cer, cu toate că în Textus Receptus Mss din care KJV Bible este tradus se folosește tot pluralul). Primul cer este cerul atmosferic. Aceasta este atmosfera care înconjoară suprafața Pământului – locul unde se găsesc norii (CP Facerea 1: 6-8; Psa 77: 17-18; 104: 1-3, 13). Al doilea cer este vasta întindere a spațiului cosmic deasupra atmosferei pământului unde sunt localizate soarele, luna și stelele – Firmamentul (CP Facerea 1: 14-17; 15: 5; 22: 17; Psa 19:1; 150:1; Isa 13:13). Al treilea cer, sau cerul cerurilor, este locul de reședință a lui Dumnezeu – Paradisul – unde Isus (Iisus) stă la dreapta lui Dumnezeu pe tronul din cer (CP De 10: 14; 26: 15 (A); 1Regi 8:27, 30, 39, 43, 49, 22: 19; 2Chr 6: 18; 18: 18; Ne : 6; Psa 80: 14; Isa 14: 12-14; ; 40: 22; 66: 1; Eze 1: 22-26; Amos 9: 6; Mt 5: 34; 6: 9; 7:21; Lu 23: 43; Evrei 4: 14-16; Apo 2: 7; 3: 21; 4: 1-11):” (ref. 19)  

În traducerea Ortodoxă a Bibliei este folosit singularul, cerul, iar în traducerea Cornilescu este folosit pluralul, cerurile. În traducerile din limba engleză se folosește mai ales pluralul cerurile, în afară de traducerea King James. Eu cred că traducerile în care se folosește singularul sunt la fel de defavorabile pentru coerența Bibliei ca și cele în care se folosește pluralul. De ce? Pentru că nici cerul și nici cerurile nu puteau fi create de Dumnezeu înaintea spațiului pentru cer, sau pentru ceruri, care, conform cărții Facerea, ar fi fost creat doar în ziua a doua.

Ce înseamnă pluralul cerurile? Primul cer este atmosfera Pământului. Al doilea cer este spațiul cosmic deasupra atmosferei Pământului și al treilea cer este locul de reședință a lui Dumnezeu – Paradisul. Nu există nici o șansă ca ele să fi putut exista înainte de a doua zi a creației, deci prima linie din Biblie, care ne spune că la început Dumnezeu a creat cerul, sau cerurile, și Pământul este greșită. Dacă prima linie a Bibliei este greșită, cum poate să fie restul? Există multe alte contradicții și inadvertențe în Biblie. 

John Wesley, un lider religios important din vremea sa, înțelegea cerurile, în înțelesul biblic, ca fiind cosmosul, inclusiv toate corpurile cerești. Wesley, un evident apărător al exactității Biblei, susținea implicit că toate corpurile cerești ar fi fost create înainte de a exista spațiul pentru cer, sau ceruri. Cu toate acestea, cartea Facerea, plasează crearea soarelui, a lunii și a stelelor în cea de a patra zi. Cu alte cuvinte, nici un fel de corpuri cerești nu puteau să fie create înainte de creația spațiului pentru cer și deci Wesley, în zelul său de apărător al Bibliei, a negat evidența.

Aici apare o problemă care a grevat omenirea de a lungul mileniilor. Mulți comentatori creștini au fost fie orbiți de credința lor și nu au sesizat aspecte evidente de incoerență din Biblie, fie s-au bazat pe principiul greșit că Biblia nu are cum să greșească. De ce nu putea Biblia să greșească? Pentru că ea ar fi fost inspirată de Dumnezeu. S-a pus căruța înaintea cailor, după cum se spune. În loc să se analizeze dacă Biblia putea să fie inspirată de Dumnezeu, având în vedere numărul mare de erori pe care le conține, s-a procedat invers, s-a pornit de la premisa că Biblia nu poate să greșească, dacă este inspirată de Dumnezeu. Calea adevărată, însă, este aceea de a aprecia sursa Bibliei după conținutul ei și nicidecum a judeca orice conținut al ei după premisa greșită că ea ar fi fost inspirată de Dumnezeu. Premisa de la care pleacă Biblia este una profund eronată și lucrul acesta se poate dovedi din analiza textelor ei. 

  Notele lui Wesley în legătură cu cartea Facerea 1; 1, conțin textul următor: 

„1: 1 Observația 1. Efectul produs, cerul și pământul – adică, cosmosul, incluzând întregul cadru și componența universului. Dar aceasta este doar partea vizibilă a creației despre care Moise a scris. Dar chiar și în aceasta sunt secrete care nu pot fi imaginate și nici relatate. Dar din ceea ce vedem din cer și din pământ, putem să prezumăm puterea eternă și conducerea marelui Creator. Și având în vedere, crearea noastră și locul nostru, ca oameni, să ne ocupăm de datoria noastră, ca și Creștini, care este aceea de a privi către cer și a simți pământul sub picioare.

Observația 2. Autorul și cauza acestei mari lucrări, Dumnezeu. Cuvântul în limba ebraică este Elohim, care (1) pare să însemne Dumnezeu al convenției, fiind derivat dintr-un cuvânt care înseamnă a jura. (2) Pluralitatea de persoane în Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Numele la plural a lui Dumnezeu în limba ebraică, care vorbește despre el ca fiind mai mulți, cu toate că el este unul singur, a fost pentru neamuri un miros al morții către moarte, întărindu-i în idolatria lor; dar pentru noi este un miros de viață către viață, confirmând credința noastră în doctrina Trinității, și cu toate că Vechiul Testament se referă la ea în mod neclar, este clar revelată în Noul Testament. 
 
 Observația 3. Modul în care această lucrare a fost efectuată; Dumnezeu a creat, adică, a făcut din nimic. Nu a existat nici un fel de materie pre-existentă din care a fost produs cosmosul. Peștii și păsările au fost cu adevărat produși din apă, și animalele și omul din pământ, dar pământul și apele au fost făcute din nimic. 
 
 Observația 4. Când a fost această lucrare produsă; La început – adică, la începutul timpului. Timpul a început cu producerea acestor lucruri care sunt măsurate de timp. Înainte de începerea timpului nu exista nimic decât Ființa infinită care locuiește eternitatea. Dacă întrebăm de ce Dumnezeu nu a creat cosmosul mai repede, nu facem decât să ne întunecăm gândurile cu cuvinte fără cunoaștere; căci cum ar putea fi mai devreme sau mai târziu în eternitate?” (ref. 20)
 
 Am reprodus acest citat, destul de cuprinzător, din opera lui John Wesley, deoarece este simptomatic în ceea ce privește o anumită atitudine în legătură cu înțelegerea cărții Facerea. Dacă cartea Facerea ar fi rezultatul inspirației divine ar fi impecabilă în toate detaliile sale, dar în loc de aceasta este o descriere contradictorie a creației. Este cartea în care foarte multe detalii nu se armonizează unul cu celălalt.
 
 Ce ne spune Wesley în textele sale? Noi suntem ființe umane, și pentru acest motiv nu trebuie să punem nici un fel de întrebări dificile, trebuie doar să credem. Dar oare asta înseamnă că trebuie să credem orice absurditate, doar pentru că numele lui Dumnezeu este atașat de ea? Frumusețea lui Dumnezeu și caracterul Său se văd în ordinea extraordinară a universului, dar nu și în povestirile absurde despre creație prezente în cartea Facerea.
 
 Ce înseamnă cerul în cartea Facerea capitolul 1? John Wesley nu a încercat să explice acest lucru, a trecut peste aspectele cu adevărat esențiale ca și cum nu ar fi observat nici o contradicție. Wesley a preferat să înlocuiască explicațiile necesare cerute de textele biblice cu o învățătură moralizatoare despre rolul secundar al cunoașterii în relația cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu dorea să fie cunoscut, de ce a mai trimis El revelații oamenilor? Dacă, însă, Dumnezeu dorește să se facă cunoscut oamenilor în mod real, de ce avem astfel de absurdități în Biblie? Este posibil ca Dumnezeu să nu fi revelat nimic oamenilor despre crearea universului și a omenirii, urmând ca aceștia să descopere singuri adevărul, studiind natura? În realitate, acesta pare mai degrabă să fie adevărul.
 
 Dumnezeu, așa cum ne spune apostolul Pavel, a revelat caracterul Său și atributele Sale în natură, dar toate acestea sunt contrazise de cartea Facerea. Natura este o realizare extraordinară a lui Dumnezeu, dar relatările biblice din cartea facerea pur și simplu nu au cum să fie adevărate, tocmai pentru că ele contrazic natura creată de El.  
 
 În același timp, autorii și editorii Bibliei au considerat povestirile despre creație o parte necesară a oricărei scrieri religioase. Aproape toate religiile conțin crearea lumii, începuturile universului, și în unele cazuri, sfârșitul creației. Cum putea o religie importantă, cum este tradiția ebraică, să nu conțină și crearea universului? Ar fi fost foarte greu de construit o religie credibilă fără fundația dată de narațiunile privitoare la creație. În concordanță cu această logică, avem în Biblie narațiuni cu privire la creația universului care sunt contradictorii și lipsite de sens și care sunt considerate a fi inspirate de Dumnezeu, dar care sunt doar o creație umană.
 
 Dacă cineva consideră despre cartea Facerea că este prea originală pentru a putea fi considerată o creație umană, eu îi răspund că este prea naivă și contradictorie pentru a fi divină. Imaginația umană nu este prea săracă pentru a fi capabilă să inventeze povestiri ca cele din cartea Facerea.
 
 Descrierea creației universului și a umanității din cartea Facerea trebuie văzută în contextul extins al religiilor lumii. Este o explicație mitologică a existenței universului. Aceste descrieri ale creației au fost cerute de natura umană curioasă și de nevoia de a stabili un sistem de credințe religioase și ele nu au fost trimise de Dumnezeu din cer.
 
 Câteva lucruri ar trebui să fie spuse și despre Paradisul lui Dumnezeu și creația sa. În conformitate cu cartea Facerea, Dumnezeu a creat mai întâi cerurile și Pământul, deci El și-ar fi creat prima dată Împărăția Lui. Pentru ca Dumnezeu să existe El avea nevoie de propriul Său spațiu și acel spațiu trebuia să fie de asemenea etern, necreat, deoarece El nu putea să își creeze propriul Său spațiu fiind situat în afara spațiului. Nu există nimic în afara spațiului care să aibă o existență fizică, obiectivă, și situarea lui Dumnezeu în afara spațiului și timpului, de către unii comentatori biblici, înseamnă de fapt anihilarea posibilității existenței Lui. Dacă admitem că Dumnezeu este etern, atunci, în mod necesar, trebuie să acceptăm că și spațiul în care există El este de asemenea etern. Prin urmare, Dumnezeu nu putea crea universul din nimic, deoarece cel puțin spațiu ar fi trebuit să fie etern, la fel ca și El. Ipoteza existenței lui Dumnezeu deasupra oricărui spațiu și timp este o absurditate.

- 11 -

Read more!

➤