Monday, 17 September 2018 15:40

Crearea luminii inaintea soarelui (2)

 pagina anterioara                         pagina urmatoare
 

Chiar și a vorbi despre lumina zilei, fără soare, nu are nici un sens. Când soarele încă nu fusese creat, nu are nici un rost să ne imaginăm că ar fi fost o dimineață și o seară cum spune Biblia că ar fi fost. Ca să existe o dimineață și o seară ar fi fost nevoie fie de soare fie de un înlocuitor al soarelui, dar care ar fi trebuit să fie identic cu acesta. Dacă un astfel de înlocuitor ar fi existat cu adevărat, ce s-a întâmplat cu el? Unde este el acum sau unde sunt urmele lui, în sistemul solar, în caz că ar fi fost distrus după trei zile? Întrebarea fundamentală, însă este în legătură cu a ști de ce ar fi creat Dumnezeu în prima zi un înlocuitor al soarelui identic cu el și nu chiar originalul. De fapt, luând în considerare textele biblice, Dumnezeu nici nu putea să creeze soarele în prima zi de creație, deoarece încă nu fusese creat cerul și Pământul era scufundat sub apele oceanului primordial. Dacă așa ar fi stat lucrurile, atunci Dumnezeu nu putea să creeze nici înlocuitorul soarelui și toată povestea biblică nu este altceva decât o aberație care pe nedrept este declarată ca fiind inspirată de Dumnezeu.

Lumina din prima zi nu putea să existe singură, fără sursa ei, deoarece orice rază de lumină are nevoie de o sursă de energie care să o producă. O sursă de lumină capabilă să genereze dimineți și seri pe Pământ și zile de 24 de ore trebuie să aibă același caracteristici ca soarele nostru, deoarece între Pământ și soare există o anumită dinamică care este dată de dimensiunile celor două. Legea gravitației a lui Newton ne spune că forța de atracție gravitațională între două obiecte depinde de o constantă gravitațională, masele lor și distanțele dintre ele. (ref. 45) 

Un înlocuitor al soarelui ar fi trebuit să fie de exact aceeași mărime ca și soarele nostru, și să fie plasat la exact aceeași distanță față de Pământ pentru ca să permită dinamica planetei noastre în jurul lui, așa cum este ea în zilele noastre, asigurând în felul acesta condițiile necesare pentru existența vieții, așa cum o cunoaștem. Această constatare ne conduce la niște concluzii foarte ciudate, care pun încă o dată sub semnul îndoielii veridicitatea povestirilor biblice despre creație. Un înlocuitor al soarelui, identic cu soarele nostru, ar fi fost sursa principală de lumină a planetei noastre pentru trei zile. După trei zile, înlocuitorul de soare ar fi dispărut fără nici o urmă și în locul lui ar fi strălucit pe cer, îndeplinind exact aceeași funcție, soarele original, acela care ne luminează și în zilele noastre. În ziua a patra a creației, Dumnezeu ar fi creat toate corpurile cerești, dar pe cer deja ar fi existat o copie identică cu soarele. În aceea zi, Dumnezeu ar fi distrus înlocuitorul de soare și ar fi creat un alt soare, identic cu primul, în locul lui. Deoarece Dumnezeu este cea mai inteligentă Persoană care există, El nu ar fi folosit niciodată așa un plan lipsit de inteligență pentru creația Sa.

Felul în care Biblia descrie crearea universului este absurd și acesta este un motiv pentru a respinge principiul inspirației textelor biblice care se referă la aceasta. De asemenea, aceste texte din cartea Facerea nu corespund realității și descriu evenimente care sunt în contradicție cu legile naturii.

Nu ar fi putut să existe nici un fel de zile calendaristice de 24 de ore înainte de creația soarelui și chiar folosirea noțiunii de zi nu își găsește locul în descrierea pe care Biblia o face primelor trei zile ale creației. Înaintea apariției soarelui divizarea creației în prima, a doua și a treia zi, nu ar fi fost posibilă. În mod cu totul nejustificat, Biblia face totuși acest lucru:

„14. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.” (Facerea 1; 14-19)

 Este lumina creată sau este veșnică? Cartea Facerea ne spune că este creată, dar lucrul acesta este contrazis de alte texte biblice. Dacă Dumnezeu este veșnic, atunci și lumina care îl înconjoară pe El nu poate să fie altfel decât tot veșnică. Dacă Dumnezeu este înconjurat de lumină, așa cum ne spune Biblia, cum a putut El să creeze cosmosul în așa fel încât acesta a fost inițial în întuneric? (1 Timotei 6; 16) Unde a fost Dumnezeu în momentul creației? Dacă Dumnezeu a fost în momentul creației în apropierea Pământului, atunci locul respectiv a fost luminat de lumina care îl înconjoară pe El și deci, întunericul inițial, la care face referire Biblia, nu putea să fie real. Idea este că lumina care îl înconjoară pe Dumnezeu și întunericul inițial al cosmosului se află în contradicție dacă considerăm prezența Lui și intervenția lui personală în realizarea creației Sale.
 
 În cazul că Dumnezeu ar fi fost prezent în apropierea Pământului în momentul creației acestuia, nu ar fi fost posibilă existența nopților, deoarece lumina care îl înconjoară pe El alungă întunericul. Această informație este conținută de cartea Apocalipsa, ultima carte a Bibliei. (Apocalipsa 21; 23) Dumnezeu ar fi trebuit să se retragă de lângă creația Sa în timpul nopților și să se întoarcă doar dimineața, pentru ca existența nopților să fie posibilă.
 
 Dumnezeu a creat lumina în prima zi, în conformitate cu cartea Facerea, și a așteptat în mod necesar câteva ore pentru a separa lumina de întuneric. Această separație ar fi trebuit să fie una artificială, o stingere a luminii, deoarece Pământul nu a fost în situația să urmeze în mod natural o traiectorie cosmică în jurul soarelui, în lipsa celui din urmă și pentru că ar fi fost sub ape.
 
 Se știe că zilele alternează cu nopțile din cauza rotației Pământului în jurul axei sale. Până în ziua a doua Pământul a fost sub ape. Fiind scufundat în adâncimile unor ape, care ar fi ocupat întreg spațiul cosmic, Pământul nu se putea învârti în jurul axei sale, cum ar fi  fost posibilă ziua și noaptea? Diviziunea între zi și noapte nu ar fi fost posibilă cu atât mai mult cu cât în prima zi nu ar fi existat cerul și în primele trei zile nu a existat soarele.
 
 Dacă pământul ar fi fost creat așa cum spune Biblia, atunci nu se explică existența rotației pe care acesta o are în jurul axei sale. Următorul citat ne explică de ce se învârte Pământul în jurul axei sale:

„De ce se învârte totul în sistemul solar? Și de ce se învârte aproape totul în aceeași direcție? Nu poate să fie o coincidență. Dacă ne uităm la Pământ din spațiu vom observa că se învârte în direcția contrară acelor ceasornicului. La fel se întâmplă cu soarele, Marte și cele mai multe planete. Când a început să se învârtă mai rapid, sistemul solar, a devenit plat ca un disc cu o sferă la mijloc. Vedem aceeași structură de a lungul universului: forma galaxiilor, găurile negre care se învârt rapid, și o vedem chiar și în locurile unde se produce pizza. Soarele format din sfera de la centrul discului, și planetele formate în exterior. Toate au moștenit rotația lor de la mișcarea de rotație a sistemului solar.” (ref. 46) 

Biblia ne spune că după crearea luminii Dumnezeu a văzut că aceasta era bună. Descrierea din cartea Facerea, privitoare la crearea luminii, presupune că Dumnezeu nu ar fi știut că lumina este bună decât după creația ei, în prima zi. Atunci, El  ar fi văzut că este bună pentru prima dată. Dumnezeu nu ar fi știut dinainte efectele creației sale, ci ar fi descoperit că un anumit lucru creat este bun doar după ce acel lucru ar fi fost creat și ar fi apărut în existență. Această afirmație a Bibliei se opune descrierii lui Dumnezeu din care rezultă că El este Atotștiutor. Cum putea lumina să fie altfel decât bună? Putea lumina să fie rea? Biblia ne spune că Dumnezeu este înconjurat de lumină, prin urmare, lumina nu poate să fie altfel decât bună. În ciuda acestei afirmații, despre care cartea Facerea ne spune că ar fi fost făcută de Dumnezeu, totuși lumina creată în prima zi nu a fost așa de bună, dacă a fost înlocuită doar după trei zile cu o altă lumină permanentă.

„3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.” (Facerea 1; 3-4) 

 Biblia neagă că sursa luminii zilei a fost întotdeauna soarele și această negație este o absurditate fără egal. Cartea Facerea susține că Dumnezeu ar fi creat lumina zilei înaintea soarelui. Unde se pot vedea în natură urmele acestui fenomen? Astfel de urme nu se pot vedea niciunde, și descrierea unei astfel de situații contrazice ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu din studiul naturii. Dumnezeu poate să fie cunoscut din studiul naturii, dar nu poate să fie înțeles în nici un fel din studiul primei cărții a Bibliei, care este cartea Facerea. Pe baza acelor texte, imaginea pe care cineva o poate avea despre Dumnezeu nu poate să fie altfel decât greșită. Cum altfel decât greșită poate fi această imagine dacă descrierea modului în care Dumnezeu ar fi realizat creația Sa nu este reală? Un mod ireal de prezentare a originii cosmosului duce inevitabil la o înțelegere eronată a lui Dumnezeu.  
 
 Povestirile biblice cu privire la creație par a fi construite în contradicție chiar și cu cele mai simple date ale observațiilor științifice. Dacă Dumnezeu a stabilit reguli după care să funcționeze natura, El a făcut acest lucru pentru ca aceste legi să fie respectate nu să fie încălcate. Contrar la ceea ce susține Biblia, Dumnezeu ar fi fost primul care să se folosească de legile naturii în procesul creației Sale și nu primul care să dea un exemplu de felul cum sunt disprețuite și încălcate aceste legi ale naturii. Aceste narațiuni total absurde, cu privire la creație, din Biblie, împiedică orice efort sincer de a îl cunoaște pe Dumnezeu din studiul obiectiv al naturii, studiu care să pornească fără nici un fel de prejudecăți sau obstacole dogmatice. Dacă natura este o revelație a lui Dumnezeu despre Persoana Sa, atunci Biblia categoric nu este o astfel de revelație, deoarece datele științifice contrazic în totalitate modul în care Biblia descrie creația cosmosului de către Dumnezeu în șase zile. Așa cum rezultă din cartea Facerea, Dumnezeu nu a demonstrat puterile Sale nelimitate, ci o anumită slăbiciune prin aceea că a ales o metodă irațională de a își pune în practică creația Sa. Din acest motiv, departe de a constitui o revelație semnificativă, cartea Facerea reprezintă un obstacol serios în încercarea de a îl cunoaște pe Dumnezeu.
 
 Pentru un credincios nu este dificil să admită că Dumnezeu face miracole, și personal, eu cred în posibilitatea unor astfel de miracole. În același timp, nu cred în generarea de absurdități ca metode de a face miracole. Miracolele lui Dumnezeu au o finalitate rațională și de aceea comprehensibilă pentru cei și pentru cele care află de ele. De exemplu, învierea lui Lazăr are o finalitate rațională și prezintă o învățătură cu o profundă semnificație. Ce profundă semnificație, însă, poate să prezinte crearea luminii soarelui înaintea de creația cerului și a soarelui? Desigur, o astfel de situație nu are nici o semnificație profundă și nu arată puterea lui Dumnezeu, deoarece puterea Lui se vede în ordinea pe care a creat-o și nicidecum în disprețul pentru această ordine.
 
 Dumnezeu nu putea să se exprime în două feluri diferite, care se contrazic între ele, prin Biblie și prin natură. Din studiul naturii se poate vedea că universul nu a fost creat așa cum ne spune Biblia, și natura este o realitate verificabilă, în consecință, Biblia ale căror pretenții absurde nu pot să fie verificate nu prezintă adevărul despre apariția cosmosului. Putem să afirmăm lucrul acesta bazându-ne pe prezumția că Dumnezeu, care este o Rațiune superioară, nu face lucruri iraționale.  
 
 Povestirile despre creație din Biblie pot să fie evaluate după modul în care ele corespund cu fapte observabile din natură, dar cercetările științifice, bazate pe fapte, nu pot fi validate în funcție de miturile biblice. Valabilitatea rezultatelor cercetărilor științifice nu poate să fie judecată după potrivirea lor cu narațiunile biblice. Dacă rezultatele studiilor științifice nu sunt în acord cu povestirile biblice despre creație, aceasta nu înseamnă că ele sunt greșite, mai degrabă narațiunile din cartea Facerea prezintă greșit originea cosmosului.
 
 Să luăm în considerare toate variantele, chiar pe cele absurde, pentru a putea să ajungem la o concluzie. A acționat Dumnezeu în mod intenționat, de exemplu, prin crearea mai întâi a luminii zilei și numai după un anumit timp a soarelui, cu scopul precis de a se ascunde mai degrabă decât de a se revela oamenilor? Această ipoteză nu este acceptabilă, deoarece este contrară principiului revelației. Dumnezeu nu poate să fie cunoscut decât dacă El se revelează oamenilor. Dacă El nu se revelează, atunci Dumnezeu nu poate să fie cunoscut, dar Biblia ne spune că El s-a revelat unor oamenii, cu intenția de a se face cunoscut lor. Pentru a se revela oamenilor, adică pentru a se face cunoscut lor, Dumnezeu avea nevoie să le arate exact așa cum s-au petrecut lucrurile, dar felul cum ne descrie Biblia crearea cosmosului nu poate fi acceptat ca veridic.
 
 Prin urmare, cartea Facerea nu reprezintă revelația lui Dumnezeu, ci doar expresia mitologică a unei culturi străvechi. Este mai ușor, și deci mai credibil, de admis că Dumnezeu nu a inspirat primele 11 capitole ale cărții Facerea decât să recunoaștem că El a creat cosmosul în cel mai absurd mod cu putință sau că a inspirat oamenilor povestiri în care crearea universului este prezentată altfel decât în realitate. Religia creștină se bazează pe credință și povestirile creației din cartea Facerea înfrâng principiu credinței, ele fiind total incredibile. Dacă credința are valoare în Creștinism, atunci necredința care este bazată pe fapte indiscutabile trebuie și ea respectată, deoarece este, în final, tot o formă de credință sau chiar mai mult decât atât, ea este știință.
 
 De ce ar fi ales Dumnezeu să meargă, în procesul creației Sale, împotriva a tot ce poate omenirea să cunoască despre univers, prin observație directă? Mai mult ca sigur, nu a fost Dumnezeu care a făcut lucrul acesta, ci inabilitatea umană de a explica natura, acum câteva mii de ani. Este foarte probabil că Dumnezeu nu a revelat originile universului de loc scriitorilor cărții Facerea, dar că editorii textelor V.T. au considerat de obligația lor să insereze astfel de povestiri între textele vechi testamentare. 
 
 Dumnezeu a revelat originile universului direct în natură și este imposibil pentru natură să nu îl reveleze pe El, dacă El a creat-o. Revelația în natură nu poate fi falsificată sau pervertită în nici un fel și de aceea este o mărturie sigură despre Dumnezeu, dacă El a avut o contribuție determinantă pentru crearea universului. Această revelație, însă, ne vorbește despre Big bang și nu despre creația în șase zile. Dumnezeu a lăsat pentru cercetarea umană să descifreze această revelație, care apare ca informație obținută prin metode științifice. Revelația în natură este în mod inevitabil obiectul de activitate al științelor, chiar dacă ele nu denumesc activitatea lor în acest fel. A revela originile universului în natură și nu în niște texte străvechi, cum ar fi cele din V.T., este modul rațional de a transmite cunoștințe către omenire, deoarece textele sunt supuse îmbătrânirii, limitării date de întrebuințarea limbajului, câteodată ieșit din uzul cotidian, editării prin lentilele unor concepții teologice, și a numeroase interpretări greșite.

- 19 -

Read more!

 pagina anterioara                     pagina urmatoare
 

Published in Capitolul 1 - Geneza
Monday, 17 September 2018 15:39

Crearea luminii inaintea soarelui (1)

 pagina anterioara                       pagina urmatoare
 

 În descrierea cărții Facerea, cu toate că cerul încă nu fusese creat, Dumnezeu ar fi creat lumina zilei. Această lumină, cu siguranță nu ar fi putut călători prin atmosferă așa cum se întâmplă astăzi, deoarece atmosfera încă nu exista. În prima zi a creației lumina zilei a trebuit să călătorească prin ape pentru a ajunge pe Pământ și cu toate că cerul încă nu fusese creat în Biblie ni se spune că ar fi fost o dimineață și o seară. Cum poate să fie posibilă o astfel de situație? Seamănă cu o glumă. Nu este o glumă, este descrierea biblică cu privire la crearea universului. Prin această descriere, cartea Facerea prezintă o situație imposibilă. Fără cer, pentru ca lumina zilei să poată călători liber, fără soare, care este sursa luminii zilei, dar cu toate acestea, în prima zi ar fi existat o zi frumoasă și strălucitoare.
 
 În prima zi, când ar fi fost creată lumina zilei, nu a existat atmosferă terestră și spațiul a fost ocupat de ape, dar în ciuda acestei descrieri Biblia ne spune că a fost o dimineață și o seară, adică o zi și o noapte. Noaptea, adică întunericul nu este greu de explicat, dar ziua nu avea condiții ca să poată exista.
 
 Primul verset din Biblie ne spune că la început Dumnezeu ar fi creat cerul și Pământul și numai apoi ar fi creat lumina zilei. De ce nu ar fi folosit Dumnezeu lumina zilei pentru a crea cerul și Pământul, ci ar fi creat-o numai după ce aceste două elemente ar fi fost deja realizate? Cineva ar putea să spună că primul verset reprezintă o declarație generală iar următoarele versete sunt o descriere mai amănunțită a modului cum a fost creat ceea ce conține primul verset. Se poate interpreta și așa, dar aceasta nu schimbă absurditatea întregii narațiuni. 
 
 Tot atât de legitimă este și interpretarea după care primele versete ale Bibliei descriu în ordine strict cronologică crearea cosmosului. Această ordine ar fi următoarea: cerul și Pământul, lumina zilei, din nou cerul, creat pentru a doua oară, și apoi corpurile cerești. Altfel decât ar fi procedat un om, Dumnezeu ar fi creat cerul și Pământul în întuneric, dacă acestea au fost create înaintea luminii. Există o inadvertență evidentă dacă acceptăm varianta că cerul și Pământul au fost create înaintea luminii zilei.
 
 Biblia afirmă că apele ar fi acoperit Pământul înainte de crearea luminii, dar lucrul acesta este imposibil în ordinea rațională a lucrurilor. Apa este constituită din hidrogen și oxigen și aceste elemente sunt componente ale stelelor. Hidrogenul și oxigenul provin din stelele care prin natura lor sunt luminoase, deci prezența apei în condiții de întuneric deplin, așa cum descrie Biblia începutul creației, nu are nici un înțeles. Existența apelor de la începutul creației ar fi necesitat existența prealabilă a stelelor, dar Biblia ne spune că ele ar fi fost create după separația apelor și crearea cerului.
 
 Dacă acceptăm că descrierea pe care ne-o oferă cartea Facerea este corectă atunci trebuie să considerăm că această prezentare este contrară legilor naturii, în acest caz, a modului cum funcționează legile chimiei. Descrierea biblică este rezultatul imaginației unor oameni din vechime care nu aveau nici cea mai mică idee despre felul cum funcționează natura.
 
 Dacă cineva dorește să creadă că Dumnezeu a produs în mod miraculos apă fără ca mai întâi să existe lumină, el sau ea trebuie să admită de asemenea, de dragul coerenței, că El ar fi creat haosul, care a dominat inițial universul. Apele în întunericul deplin simbolizează haosul. Aceasta este o dilemă de neevitat de care nu se poate scăpa, atunci când încercăm să explicăm textele ca fiind descrierea unor miracole. Dacă au existat ape înaintea luminii ele trebuiau să fie create în mod miraculos și atunci Dumnezeu a creat haosul, dacă nu le-a creat El, atunci apele primordiale nu aveau cum să existe pe cale naturală. 
 
 Dacă Dumnezeu a creat haosul inițial El este responsabil pentru răul din lume și nu Satan. În realitate, Dumnezeu nu este responsabil pentru răul din lume, deoarece El nu a creat apă fără lumină, iar o astfel de situație este contrară legilor care controlează universul creat de El. Legile naturale pe care Dumnezeu le-a creat pentru a ordona universul interzic existența apei fără lumină de aceea descrierea pe care Biblia o face creației universului este o situație fantastică care este cât se poate de departe de modul cum funcționează natura. Avem de ales între două posibilități.
 
 Ori natura funcționează după legi care pot să fie cunoscute rațional ori totul se produce haotic, adică miraculos, fără nici o logică, și împotriva a ceea ce se poate observa în natură. Dacă a doua variantă ar fi cea valabilă, asta ar însemna că Dumnezeu nu poate fi cunoscut din studiul naturii, care este creația Sa și trebuie remarcat că această concluzie contrazice Biblia. (Romani 1; 19-20)
 
 Dacă cartea Facerea este adevărată, atunci Dumnezeu a creat cosmosul într-un mod irațional și total absurd și apostolul Pavel nu a avut dreptate că ceea ce se poate cunoaște despre El ne-a fost arătat în creația Sa. Creația Sa ne arată că există ordine în natură și nu haos, chiar dacă mai există încă lucruri necunoscute de știință. Cartea Facerea, însă nu are cum să fie adevărată, deoarece prezintă situații imposibile pe care Dumnezeu nu avea de ce să le creeze.
 
 Un exemplu de o astfel de situație imposibilă este crearea luminii în prima zi în care tot spațiul cosmic ar fi fost acoperit de ape și când lumina ar fi generat o dimineață și apoi retragerea ei ar fi determinat o seară. Lucrul acesta s-ar fi întâmplat înainte ca să fi fost creat cerul și mult înainte de crearea corpurilor cerești, inclusiv a soarelui.
 
 Cum ar fi dacă soarele ar fi înconjurat de ape? Știm foarte bine în ce condiții poate să existe apa lichidă și când se transformă în aburi. Același lucru s-ar fi întâmplat și cu o altă lumină, echivalentă cu cea produsă de soare, dacă aceasta ar fi apărut în prima zi a creației în mijlocul apelor. Unde a existat sursa de lumină pentru lumina zilei din prima zi? Putea ea să existe în mijlocul apei? Dacă tot spațiul cosmic era acoperit de ape, cum putea o sursă de lumină să existe în mijlocul lor? Mai mult ca sigur că nu putea. Ce sursă de lumină ar fi fost aceea care să genereze o zi și o noapte, prin prezența și absența ei și care să nu afecteze apele din jurul ei? Sursa respectivă de lumină ar fi trebuit să genereze și căldură și nu doar lumină, deoarece plantele au fost create în ziua a treia, înainte de crearea soarelui, și știm foarte bine că plantele au nevoie de căldură și nu doar de existența luminii.
 
 Acolo unde există o sursă de lumină deasupra unui strat adânc de apă, lumina poate călători prin acel strat de apă cu dificultate și pe o distanță scurtă. Biblia vorbește la început despre ape care acopereau tot spațiul cosmic, fără cer, deci fără un loc pentru o sursă de lumină. Dacă lumina zilei traversează apa pe o distanță foarte scurtă, o lumină ca să ajungă pe Pământ ar fi trebuit să fie situată foarte aproape de acesta, la o distanță de aproximativ 200 m de suprafața planetei noastre. În acest caz, cum putea aceea sursă de lumină să genereze prima zi pe întreaga suprafață a Pământului? O ipotetică sursă de lumină, creată în prima zi, nu ar fi putut genera lumina zilei pe întreaga suprafață a Pământului, decât dacă ar fi fost situată la o distanță apreciabilă față de acesta, dar la o astfel de distanță, lumina, care ar fi trebuit să străbată oceanul primordial, nu putea să ajungă pe Pământ. Următorul citat explică dinamică luminii sub apă:

„Lumina soarelui care intră în apă poate să călătorească aproximativ 1000 metri (3,280 picioare) în ocean dacă se întrunesc condițiile necesare, dar foarte rar există o lumină semnificativă dincolo de 200 metri (656 picioare). Oceanul este divizat în trei zone bazat pe adâncime și nivelul de luminozitate. Partea de deasupra de 200 metri (656 picioare) a oceanului este numită euphotică sau zonă „solară”. Numai o cantitate de lumină redusă ajunge dincolo de această adâncime. Zona dintre 200 metri (656 picioare) și 1000 metri (3280 picioare) este de obicei numită zona disphotică. În această zonă, intensitatea luminii scade rapid pe măsură ce crește adâncimea. Cantitatea de lumină care ajunge dincolo de o adâncime de 200 metri este așa de mică încât fotosinteza nu mai este posibilă. Zona aphotică există la adâncimi mai mari de 1000 de metri (3280 picioare). Lumina soarelui nu pătrunde la aceea adâncime și zona este scufundată în întuneric.” (ref. 44) 

 Lumina zilei, așa cum o cunoaștem noi, nu ar fi putut să se desfășoare liber în situația descrisă de Biblie, deci prima dimineață și prima seară sub apele oceanului primordial este o invenție cu caracter mitologic care contrazice în mod evident realitatea. Chiar dacă Dumnezeu ar fi putut să facă un miracol și să modifice legile naturii, totuși lucrurile se contrazic constant. De ce ar fi ales Dumnezeu o cale atât de întortocheată pentru creația Sa? De ce ar fi preferat El să folosească mijloace care se opun naturii și legilor ei? Dacă Dumnezeu a creat natura, atunci nu putea ca în același timp să o nege, în mod constant, și să o desconsidere complet.
 
 Dumnezeu folosește miracolele, atunci când este nevoie de ele, nu le utilizează în mod gratuit pentru a crea situații absurde. Trebuie să clarificăm ceea ce credem. Dacă Dumnezeu este Logos, atunci El este și raționalitate. Dacă, însă, El s-ar fi străduit să nege cu tot dinadinsul tot ceea ce încerca să creeze, în timp ce crea, atunci El nu poate fi considerat o Realitate rațională, prin urmare El nu este Logos, prin urmare Biblia greșește descriindu-l în acest fel.
 
 Nici o lumină, creată în prima zi, oricât de puternică, nu putea să genereze o dimineață și o seară, deoarece sub acele ape, Pământul, despre care Biblia spune că era fără formă, în acel stadiu, nu putea să graviteze în jurul acelei lumini și nici în jurul axei sale, dar aceste mișcări de rotație erau condiții necesare ale existenței primei dimineți și primei seri. Pe de altă parte, lumina zilei din prima zi, indiferent de sursa ei, ar fi trebuit să fie identică cu lumina soarelui pentru a putea genera condițiile necesare existenței vieții pe Pământ, dar de ce ar fi creat Dumnezeu o lumină identică cu a soarelui, dar fără soare? Biblia ne cere să credem o situație la fel de absurdă ca și crearea unui cerc pătrat și se pune întrebarea de ce? De ce ar trebui să credem absurdități în loc să credem ce ne spune rațiunea? De ce ar trebui să presupunem că Dumnezeu a creat lumea într-un mod neverosimil și absurd? Consider că avem nevoie de rațiune tot atât de mult ca și de credință și acolo unde credința impune renunțarea la rațiune trebuie să luăm în considerare revizuirea propriei credințe.
 
 Dacă Dumnezeu a creat universul, în nici un caz El nu l-a creat așa cum ne spune Biblia, deoarece acesta este un mod absurd și contrar a tot ceea ce ne arată observațiile asupra naturii înconjurătoare. Dacă afirmăm că Dumnezeu a creat cosmosul, atunci trebuie să prezentăm un nou proces de creație care să fie în acord cu cercetările științifice și care să reprezinte revelația lui Dumnezeu în natură. Așa zisa revelație a lui Dumnezeu din Biblie, în legătură cu modul cum ar fi fost creat cosmosul, reprezintă expresia ignoranței și a tradițiilor mitologice ale unor oamenii care au trăit în urmă cu câteva milenii și care nu cunoșteau modul cum funcționează realitatea. Comparând între ele textele biblice putem să observăm cu ușurință enormitatea absurdităților descrierilor care se referă la modul în care ar fi fost creat universul.

„1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.” (Facerea 1; 1-5)

„6. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. 7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.” (Facerea 1; 6-8)

 Biblia ne spune fără rezerve care este succesiunea creației. Prima dată Dumnezeu a făcut lumina zilei, deci avem o dimineață și o seară, în prima zi a creației, și după aceea El a făcut cerul, care include atmosfera Pământului și spațiul cosmic și care permite mișcarea liberă a luminii. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut lumea pe dos, întâi a creat efectul pe care l-a dorit și numai după aceea a creat condițiile necesare care au permis ca acest efect să se producă. Care este problema? Este vorba de faptul că o astfel de descriere a creației contrazice felul cum funcționează natura. Pentru a înțelege natura și realitatea din jurul nostru trebuie să știm că există o lege universală care ne spune că înainte de a exista un efect trebuie să existe o cauză a acelui efect. De exemplu, cauza multor accidente de circulație o reprezintă neatenția la volan. Pentru a înțelege de ce se produc accidentele de circulație și a lua măsuri pentru limitarea lor trebuie să înțelegem cauzele unor astfel de accidente și condițiile care favorizează producerea lor. Dacă, însă, nu am cunoaște legea universală a cauzalității, nu am putea să înțelegem nimic din lumea din jurul nostru. Același lucru se aplică și cu originea universului. Fără legea universală a cauzalității nu putem înțelege absolut nimic despre modul cum a apărut cosmosul și în final cum a apărut omenirea pe Pământ. Fără astfel de repere care să ne ofere garanția valabilității raționamentelor am trăi într-o lume care nu ar avea nici un înțeles pentru noi, de fapt, nici nu am putea să fim ființele care suntem.
 
 De ce ar fi distrus Dumnezeu aceste repere care conferă ordine și stabilitate în lumea creată de El, prin realizarea unei creații în mod haotic, deși nimic nu îl împiedica să creeze în mod rațional? Până nu obținem răspuns la această întrebare suntem nevoiți să respingem raportul biblic cu privire la creație. Eu sunt convins că Dumnezeu nu a creat lumea în acest fel și că Biblia cuprinde doar mituri privitoare la creație, care, prin natura lor, nu acordă nici un respect realității. Miturile sunt opusul realității, deci nu au de ce să respecte configurația autentică a lumii noastre, și din acest motiv mesajul lor este unul imaginar.
 
 Ideea este că Dumnezeu ne cere să fim ființe raționale și foarte bine motivate spirituale, trebuie să știm în ce credem și de ce credem în acest fel. Dacă, însă, nu am înțelege și nu am respecta lumea din jurul nostru folosindu-ne de rațiune, care presupune în mod necesar și legea universală a cauzalității, atunci nu am avea cum să fim ființe raționale și credința noastră în Dumnezeu nu ar avea nici un sens. După cum se știe mântuirea sufletelor este o propunere adresată oamenilor care sunt ființe conștiente, dar în această propunere nu sunt cuprinse și toate animalele, domestice sau sălbatice. Acest element de raționalitate, care ne deosebește de animale, ar fi cu totul anihilat dacă pentru noi lumea ar fi doar un haos, lipsind reperele raționale, așa cum rezultă din modul în care Biblia descrie crearea cosmosului.
 
 Eu nu afirm că animalele au vre-un defect sau că nu ar trebui să existe în Împărăția cerului, nicidecum, eu doar spun că Isus (Iisus) a propovăduit evanghelia Sa oamenilor și nu animalelor, deoarece numai oamenii puteau înțelege cuvintele Lui și logica Sa. Această înțelegere presupune și acceptarea legii cauzalității universale, căci fără ea nu am avea cum să știm care sunt cauzele care fac ca oamenii să fie mântuiți. Cauza, care este felul nostru de a fi și de a ne comporta, generează un anumit efect care poate fie de acceptare sau de respingere. Dumnezeu, deci nu poate să ne ceară să fim raționali și iraționali în același timp, dar acceptarea modului în care Biblia descrie crearea universului înseamnă să credem într-o poveste irațională, care neagă total relația dintre cauză, condiții și efect. Se poate spune că acceptarea descrierii creației din cartea Facerea, ca fiind reală, înseamnă acceptarea unei minciuni și că o astfel de situație în nici un caz nu face bine credinței noastre în Dumnezeu. Mai mult, Dumnezeu, căruia nu îi plac minciunile, nu putea să inspire o astfel de relatare mincinoasă unor oameni. În mod paradoxal, de dragul credinței în Dumnezeu, care iubește adevărul, suntem nevoiți să respingem anumite texte ale Bibliei, deoarece, aceste texte nu sunt inspirate de El, împotriva a ceea ce se spune, și pentru că ele propovăduiesc minciuni.
 
 Noțiunile de dimineață și seară nu au nici un înțeles fără soare și cu atât mai mult fără cer. Din ziua întâi a creației până în ziua a patra toate diminețile și serile, despre care vorbește cartea Facerea, sunt doar invenții. Fără soare și fără traiectoria pe care Pământul o parcurge în jurul soarelui nu ar fi putut să fie dimineață și seară pe planeta noastră. Dimineața și seara sunt efecte naturale care sunt cauzate de traiectoria eliptică pe care Pământul o îndeplinește în jurul soarelui. Lumina care vine de la soare nu este egală cu sine pe parcursul întregii zile, ci se schimbă în cursul zilei. Dimineața, are o anumită intensitate și seara, o alta. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de o mișcare eliptică a Pământului în jurul soarelui.

- 18 -

Read more!

 pagina anterioara                     pagina urmatoare
 

Published in Capitolul 1 - Geneza
Page 2 of 2

Cuprins

Cartea Biserica Spirituală Unică

 

Vizitați site-ul

www.credintacrestina.com

Downloads

CARTEA SECRETELE BIBLIEI

Read the books!

 Gods false mirror

Contradictions in the Bible

12554272
Today
Yesterday
This Week
All days
6374
6281
45608
12554272

Your IP: 3.144.33.41
2024-04-28 14:07